Regîndirea oraşului

Oraşul a devenit un plan de consistenţă, o interfaţă a diferitelor subiectivări ale locuitorilor săi. Unul dintre modelele cele mai deschise şi mai profitabile teoretic ale oraşului este descrierea făcută de Deleuze şi Guattari. Cei doi filozofi gîndesc oraşul ca un corelat al drumului, al şoselei. Pentru autorii lui Mille plateaux, acesta există numai ca funcţie a circulaţiei, ca un punct remarcabil al circuitelor care îl creează şi care sînt create la rîndul lor de oraş. Este definit prin intrări şi ieşiri şi impune o frecvenţă. Operează o polarizare a materiei inerte, vii sau umane, este o unitate de măsură care face ca fluxul fiinţei să treacă prin anumite locuri, de-a lungul unor linii orizontale. Oraşul este un fenomen de transconsistenţă, o reţea, pentru că, prin natura sa, este legat de alte oraşe. Oraşul este un prag al deteritorializării, spun cei doi, deoarece orice element implicat în construcţia sa trebuie supus deteritorializării pentru a intra în reţea, pentru a se supune polarizării, pentru a putea fi racordat la circuitul recodificării urbane. Cu această descriere în minte, putem regîndi oraşul ca plan geometric nesubordonat unui model mental, deşi modelele mentale ale oraşului descriu o diversitate şi o eterogenitate din ce în […]