Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Relatări actuale pe seama unui concurs la MNAC
- 26-02-2016
- Nr. 811
-
Adrian BOJENOIU
- Actualitate
- 4 Comentarii
Literatura de specialitate a artei contemporane și critica instituțională ne spun că muzeul de artă contemporană este un aparat discursiv al cărui spațiul de emitere este cîmpul social. Dinamica accelerată a discursurilor scenei de artă, caracterul disjunctiv al temporalității și practica instituțională fac ca muzeul de artă contemporană să fie un mijloc de introspecție asupra manifestărilor umanității curente. În cele ce urmează, voi încerca să descriu etapele unei proceduri instituționale care implică factori umani în aplicarea unor reglementări sociale, cum e, de pildă, organizarea unui concurs pentru funcții de conducere în cadrul Muzeului Național de Artă Contemporană al României (MNAC). Cele ce urmează să fie relatate au fost urmărite îndeaproape pe toată perioada desfășurării lor. (Pot proba cele ce vor fi afirmate) Începutul Undeva, la începutul lunii noiembrie 2015, Muzeul Național de Artă Contemporană al României scoate la concurs posturile de director de programe și director de dezvoltare, apărute odată cu adoptarea noului regulament de organizare și funcționare al muzeului. Nici un anunț pe pagina de FB a muzeului sau pe alte rețele de socializare, așa cum s-a întîmplat cu lansarea concursurilor pe proiecte, ci doar în butonul de transparență de pe pagina web a Muzeului. De data aceasta, […]
In tara asta, TOATE concursurile pentru posturi in institutii publice – fie ele muzee, ministere, centre francofone, biblioteci, institute sau facultati – sunt niste inscenari. Persoanele care vor ocupa postul vacant sint cunoscute dinainte. Am ajuns la aceasta concluzie pe propria piele. Acest fenomen social de coruptie a distrus multe promitatoare cariere si vieti, a facut ca majoritatea tinerilor bine pregatiti sa emigreze si perpetueaza incompetenta, furtul, minciuna, nedreptatea, cu rezultate vizibile in nivelul acestor institutii. Ma bucur ca Adrian a scris despre ce a patit la concurs. Poate asa vor mai aparea si alte marturii si se va creea o mobilizare de protest.
Am aflat de concurs printr-o vizita la muzeu, atunci am fost pus in tema asupra mai multor aspecte cacrora nu le-am dat importanta si am luat de buna credinta organizarea concursului. In muzeul se vorbea mult pe tema asta, dar nimeni nu se manifesta public, probabil ca nu voiau sa-si piarda slujba.
Aspectele le-am pus cap la cap chiar in timpul concursului, atunci cand semnalele devenisera clare si le experimentam la fata locului.
„muzeul de artă contemporană este un aparat discursiv al cărui spațiul de emitere este cîmpul social. Dinamica accelerată a discursurilor scenei de artă, caracterul disjunctiv al temporalității și practica instituțională fac ca muzeul de artă contemporană să fie un mijloc de introspecție asupra manifestărilor umanității curente.” dincolo de faptul că paragraful se potrivește ca nuca-n perete de restul articolului, e înfricoșătoare alinierea asta de cuvinte pompoase în care nu spui nimic (termenul de „muzeul de artă contemporană” poate fi înlocuit cu orice alt termen, de la „automobil” la „restaurant” și de la „minge” la „bicicletă”, fără a altera sensul întregului paragraf, tocmai pentru că sensul paragrafului e zero).
în rest, bănuiesc că organizarea și rezultatele concursului pot fi contestate în instanță, nu?
Adrian, as vrea sa stiu daca ai incercat sa semnalezi public nerespectarea procedurilor pe care o sanctionezi aici inainte de a te inscrie la concurs? Cred ca ar fi fost util si fair play atat pentru cei implicati cat si pentru cei care n-au avut nici o sansa sa participe la concurs, chiar din ratiunile expuse de tine in acest articol.