Replica. Un ultim raspuns domnului Teodor Wexler

In articolul domnului Wexler intitulat Pledoarie pentru probitate morala, aparut in Observator cultural Nr. 142 din 12 noiembrie 2002, sint invinuit de lipsa de probitate morala. E prima data in 86 de ani cind primesc o asemenea calificare, dar e bine ca omul sa treaca prin toate. Autorul insira mai intii titlurile a o serie de lucrari si documente romanesti sau straine care i-ar sprijini, impotriva mea, opiniile privitor la activitatea exilului romanesc de dupa 1944. Analiza acestei mase de documente, la care as putea adauga si eu multe altele, ar putea fi baza unei discutii contradictorii de anvergura care sa umple un volum. Cred ca Observatorul cultural nu are spatiu pentru un asemenea exercitiu. Aici, asadar, vreau doar sa protestez impotriva unor afirmatii ale domnului Wexler, nu trase din carti, ci, pasa-mi-te, din observatiuni personale, contrare insa realitatii. Astfel, la sfirsitul articolului domniei sale, evoca „un simpozion organizat de Institutul de Studii Liberale“. E vorba de sedinta tinuta la acest institut la 23 ianuarie 2002, pentru comemorarea Unirii Principatelor la 24 ianuarie 1859. Relatarea domnului Wexler rastalmaceste cu totul sensul discutiilor din acea sedinta. Citez: „Toti vorbitorii au subliniat ca, de-a lungul ultimilor 100 de ani, majoritatea oamenilor politici […]