Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Republica Tehnocrată România
- 08-01-2016
- Nr. 804
-
Marius OPREA
- Politic
- 2 Comentarii
Istoriceşte vorbind, un guvern de tehnocraţi este, în genere, un guvern de criză şi marchează un eşec politic al coaliţiei de la guvernare. Chiar dacă aceasta nu admite, ci îşi arată acordul faţă de o soluţie de compromis, impusă, practic, de către opinia străzii, în urma a două deficienţe majore, una de fond şi una de imagine. Aceea de fond este că se ajunsese la imposibilitatea de a guverna. Vechiul stil paternalisto-iliescian, impus de Victor Ponta după scenariul părintelui său spiritual şi încercînd să copieze „stabilitatea“ guvernului Văcăroiu (din care nimeni nu îşi mai aminteşte nimic, dar la umbra căruia s-au făurit marile averi), nu a mai putut funcţiona în aceste vremuri. În primul rînd, infrastructura centrală şi teritorială a administraţiei, împănată cam două decenii cu funcţionari hîrşiţi – tot aceia din „grele moşteniri“, dar care ştiau totuşi pe ce uşă se intră şi pentru ce –, a ieşit la pensie. Oricum, s-a prăbuşit sub povara fătucelor şi a junilor, în genere absolvenţi ai unor facultăţi obscure şi de multe ori la cursuri prin corespondenţă, care le-au luat locul şi de la care obţii în jumătate de oră abia un amărît de număr de înregistrare. Guvernarea Ponta a avut un […]
Cel mai ușor e să desenezi un dovelac. Dacă 5 din 3 recunosc dovleacul, ți-a ieșit desenul. Lui M Oprea i-a ieșit: ăsta-i dovleacul românesc, nu turcesc – deși Evul Mediu invocat de el s-a tot turcit pînă s-a fanariotizat de tot.
Dar e ceva de spus și despre dovleacul lui M Oprea – de bine ori aproape de: ”În România nu trăim senzaţia unei schimbări reale, pentru că ea se produce prea lent şi este presărată cu scandaluri de corupţie. Dar se produce totuşi…” Pentru istoric, nimic de mirare – așa-s procesele istorice, oricît de năvalnic începute (revoluționar, de pildă): produc lent schimbări dar lentoarea e raportată la așteptările unei vieți de om. Altminteri, la unul-două secole distanță, schimbările apar spectuaculoase pur și simplu. Cum ar fi începutul sec XIX – anii 1800 au schimbat fața Pămîntului dar cu o rapiditate măsurata-n decenii. Or, la noi în ultimii nici 30 de ani, n-au dispărut doar generațiile birocratice ale vechiului regim, a dispărut o țară-ntreagă: mai seamănă România de azi cu RSR? Poate că mai, însă doar datorită cartierelor de blocuri. Cînd vor fi demolate, gata, s-a dus imaginea RSR. Cît despre locuitori, ce să mai vorbim? În marea ei majoritate, România-i din proprietari – de pămînt, case, mașini, firme. Toate cartierele-dormitor sînt proprietăți private al căror preț oscilează după cerere și ofertă pe piața imobiliară. Tot pămîntul are proprietar, pînă și munții. Avutul obștesc se topește ca untul la soare, cît a mai rămas din el. Iar toate astea s-au întîmplat pe repede-nainte – deja, în 2000, toată lumea se-mproprietărise după cum dorise ori putuse.
Abia așa putem explica inconsistența societății liberal-democratice și a civilizației de tip occidental, la noi – prin rapididitatea transformărilor, care i-au prins pe oameni nepregătiți pentru o nouă societate, așa c-au pus și ei la temelie ce le-a venit la mînă – și-a ieșit ce-a ieșit. Românii-s oportuniști – „oți” – nu pregetă cîndu-i vorba de chiverniseală, și-asta-i măcar de prin secolul trecut, cînd cu Marea Unire. Dar ăsta-i dovleacul meu, de neabsolvent de BelleArte.
PS: Totuși, nu-s de strecurat bazaconii nici măcar într-un text dovlecian. Astfel, fostul prim-vicepremier Oprea n-a fost (nici măcar practic) un criminal, că n-a săpat el groapa-n drum, nici a condus motocicleta ucigașă. N-a fost – ca oficial căci, altfel, mai e și-acum – decît un caraghios băgat la-naintare. Poate găsim un arheolog al istoriei recente să facă săpăturile prin care să ne dezvăluie mecanismul care-mpinge-n sus specimene ( de tipul idiot solemn) care nu pot produce decît nenorociri.
Felicitari , Marius Oprea