Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
RETROSPECTIVA 2012 – ARTE VIZUALE. An bun
- 11-01-2013
- Nr. 656
-
Mihai PLĂMĂDEALĂ
- Arte
- 3 Comentarii
Într-un an 2012 fără sfîrşitul lumii prevestit de calendarele maya, principalul atribut internaţional a fost recesiunea, ansamblu de factori care a îmbrăcat în România forma crizei economice, politice şi (dacă am intra pe un teren minat) chiar morale. În mod paradoxal după unele aprecieri, firesc din punctul de vedere al altora, artele vizuale de la noi s-au aflat şi se află în continuare pe un traseu ascendent. Am fi cinici, chiar maliţioşi dacă am afirma că artistului îi prieşte starea de inconfort financiar. Cert este că puterea şi apetitul de creaţie nu au suferit perturbări în rîndurile celor care „operează cu imaginea“ şi că există consens în privinţa priorităţii naţionale de creare a unei pieţe de artă în paralel cu racordarea la cele consacrate, din lumea largă. Din păcate, eforturile nu sînt sprijinite deocamdată nici de către clasa politică, nici prin mecenat. Dacă am ajuns la acest punct, exclusiv datorită faptului că am depăşit campania electorală (şi în ideea de a încuraja astfel de iniţiative), menţionăm cîteva fericite excepţii prin care edili din Bucureşti au acţionat în spirit cultural: programul „Arta la verde“ (împreună cu AnnArt Gallery – sectorul 1), construirea unui spaţiu destinat recreerii, învăţămîntului şi culturii în […]
Se observa o documentare ce nu a vrut sa vada si expozitiile din galeriile Muzeului Municipului Bucuresti Palatul Sutu, Muzeului Cotroceni, Dialog, ArtSociety, Irecson Bucuresti, Colors Art Gallery, Frezia Dej, etc cu expozitii de mare tinuta. Amintesc doar de „Intre traditionalism si avangarda”, „Grafica in pictura romaneasca”, „Marcel Iancu” etc
Fară a fi o avocată a Lupoaicei Capitoline realizate de Vasile Gorduz şi amplasată aberant, pe scări şi în stradă, mă îngrijorează lipsa de competenţă a celor care o critică. Aceştia, în majoritatea lor redundant gregară, ar arunca în aer fără a sta pe gînduri sculpturi precum Madame Recamier a lui René Magritte (parodie după pictura lui David), Princess X a lui Brâncuşi, acea formă falică explicită, sau Femeia mergînd a lui Alberto Giacometti, un nud reprezentat în mişcare. Mă îngrijorează că în alocuţiunea sa din 2013 de acum cîteva zile Primul Ministru desemnat a criticat „risipa” prilejuită de Festivalul „George Enescu” sau că şeful ICR-ului, desemnat şi el, a dat deunăzi „cu bîta în calorifer”. Acestea sînt doar noile mostre de incompetenţă aplicată ale clasei politice aflate la putere, indiferent de numele coaliţiei pe care pretind desemnaţii şi aleşii că o slujesc. Mă deranjează Ţeapa din Piaţa Palatului, zîmbetul pseudoreligios al lui Gigi Becali, rînjetul ateist al lui Remus Cernea şi încă o mie de alte calamităţi care nu pot fi abolite din păcate odată cu închiderea televizorului şi aruncarea tabloidului la gunoi.
„Lupoaica capitolină” (-ca ca-!!!) mizează pe un simbolism ieftin, oricine poate observa. Sunt sigur că se poate sugera ideea de moștenire romană și într-un mod mai subtil, nu numai prin alăturarea lui Traian cu lupa capitolina. Această statuie și caloriferul lui Marga marchează cele mai stupide momente din peisajul cultural românesc al anului trecut.