Revolutia ungara si Romania, Transilvania

Cum as putea sa-l prezint pe Pál Bodor… pe care-l cunosc de „un veac de singuratate“? Ca este un prozator cu o pana rafinata, autor al mai multor romane aparute in mai multe editii si in tiraje de invidiat? Da! Ca este un excelent traducator care a oferit de-a lungul anilor cititorilor maghiari cartile clasicilor romani? Da! Ca este o „enciclopedie ambulanta“ care-ti raspunde la telefon, inclusiv noaptea la 2.00, cu glas domol la orice nedumerire sau intrebare din orice domeniu? Da! Ca este de o modestie in fata careia te rusinezi si te intrebi daca ai facut si azi o fapta buna? Da! Ca este un adevarat guru al jurnalisticii, respectind deontologia profesionala mai ceva decit Decalogul? Da! Ca si la cei peste 70 de ani pe care-i are lucreaza intr-un ritm stahanovist? Da! Ca traieste intr-un sat de linga Budapesta si viseaza bancile Liceului Piarist din Timisoara? Da! Ca dintr-un ochi ii curge o lacrima amara cind nu merg treburile bine in Ungaria? Da! Iar din celalalt ochi, aceeasi lacrima amara cind nu merg bine treburile in Romania? Da! Ca-i ride pina si barba – e adevarat, foarte rar – cind descopera ca normalitatea nu-i doar o notiune? […]