Robert Schumann

Robert Schumann moare in 1856. Dupa o existenta zbuciumata si sacrificata muzicii. Avea doar 46 de ani. Posteritatea urma sa fie generoasa fata de el, i-a oferit o glorie binemeritata fixata in istoria muzicii, asa cum nu i-a fost dat sa aiba in timpul vietii. Pe linga alti mari aniversati de anul acesta – o moda mai noua, sa recunoastem, fara a avea obiectii, pe locul 1 fiind, desigur, Mozart, dar nici Sostakovici, Bartok, Enescu sau Rahmaninov nu ar fi de neglijat – este si Schumann. Au fost citeva concerte ale distinsului romantic, imprastiate de-a lungul anului si de-a latul stagiunilor, nici macar prea multe, care sa marcheze aniversar si festiv memoria unui mare muzician. Iata ca lucrurile se precipita, o sumedenie de lucrari de Schumann se regasesc in programele simfonice ale acestor saptamini. Si credem ca si la Schumann planul va fi indeplinit, am putea suride acru si nostalgic, cu gindul la anii lumina care ne-au intunecat trecutul. Ne amuza acest gind, ca un vals trist de Sibelius, dar este si multa necuviinta fata de memoria rafinatului muzician german. in generoasa sala de concerte bucuresteana numita Ateneul Roman au rasunat acordurile Concertului pentru pian si orchestra, op. 54, in […]