Rockultura. Dreptul de a visa

Multa vreme, pe la 18-20 de ani, titlul acestui disc Progresiv TM, scos in 1974, mi-a slujit drept motto si sprijin secret in lupta pe care o duceam cu mine si cu ceilalti. Incepusem chiar sa scriu un roman cu titlul Dreptul de a lupta! Mi se parea ca dreptul asta e o chestie daca nu revolutionara, macar manifestarea frondei fata de sistem. Sistemul insemna… directorul scolii, un tip ingust la minte, care ma pedepsea, tunzindu-ma, cind intirziam la ore. La virsta aceea, cind personalitatea fiecaruia se formeaza si viata pare o lupta (dar nu si o munca!), nevoia de modele se manifesta difuz. Cine are norocul sa aiba alaturi un pedagog bun se dezvolta repede. Cine nu, ocoleste mult pina va ajunge la sine. Atasamentul pentru o persoana, pentru o carte, o formatie rock, un actor sau un sportiv este un simptom al necesitatii mentorului. Am avut parte de modele bune si de modele proaste. Rock-ul a fost, si pentru mine, nu doar distractie, ci si educatie. Facuta uneori la modul schematic. Pe un calapod impus de starea de fapt a societatii romanesti de atunci. Cei care cred ca flacara fulgerelor Poate va fringe aripa vulturilor Cei care cred […]