Rolul studiilor clasice in cultura romaneasca

Cind, in liceu, ne punem mai serios problema alcatuirii si a devenirii limbii noastre, studierea latinei parca ar avea darul de a ne purta inapoi pina la capatul vremurilor omenesti si al lumii. Si totusi, lucrurile nu stau deloc asa. Fara indoiala, invatarea latinei, a limbii-mama a romanei, mai ales sub frumoasa ei forma literara, clasica, este, pentru orice invatacel, un cistig cultural si estetic greu de intrecut, dar, de fapt, invatatura aceasta nu este decit o Poarta – calea atit catre lumea inalta a Antichitatii, cit si catre cea mai de seama parte a Evului Mediu. Pentru toti romanicii, fie ei francezi, italieni, spanioli sau romani, dar, la fel de bine, si pentru germanici sau slavi, accesul ulterior spre elina clasica, spre sanscrita, spre gotica sau catre slava veche, in esenta inspre cunoasterea, directa sau prin reconstructie arheologica si lingvistica, a mai mult de sase mii de ani, urmeaza, indeobste, tot deschiderii acestei Porti a Latinitatii. Vine insa, pentru orice tinar licean, intrebarea simpla: „Dar de ce sa ma ostenesc eu tocind mereu atitea declinari si conjugari latinesti? Ce am eu de cistigat de aici?“. Fireste, depinde de telurile vietii fiecaruia dintre noi. De invatat pe dinafara banuiesc ca […]