România: 40,44% contra 30,37%

Primul tur al alegerilor prezidenţiale – atît de aşteptate după lupte dure de culise şi la baionetă, în cîmp deschis – nu a clarificat situaţia şi poziţionarea viitorului preşedinte al României. Dacă, în cazul altor alegeri prezidenţiale, au fost competitori – la urma urmelor, cam din aceeaşi lavă politică precum cei 14 din aceste săptămîni fierbinţi –, au fost candidaţi ce reprezentau, cum necum, părţi diferite ale eşichierului politic autohton – CDR versus PSD, să zicem –, de această dată am consemnat o aliniere consensuală sub raport ideologic. Practic, nu am mai avut reprezentanţi ai unor partide politice poziţionate antagonic în spectrul politic, stînga/dreapta, ci un soi de grupări politice, de strînsură, bazate pe interese de grup, locale sau centrale. De aici şi fluiditatea activului de partid, migrînd de colo-colo din motive pragmatice sau foarte lumeşti, mai ales cele din teritoriu, pentru a fi beneficiara fondurilor. Centrale, locale sau europene. Pe acest fond de transhumanţă politică, candidaţii la prezidenţiale au făcut un adevărat balet politic în jurul celor doi actori principali: Traian Băsescu şi Direcţia Na­ţională Anticorupţie. Ambii au jucat la vedere, tare şi în forţă, influenţînd, evident, orice s-ar spune despre gargariseala cu statul de drept şi independenţa Jusţiţiei, […]