România între ciocanul social şi securea războiului electoral

Ultimele săptămîni par să scufunde din ce în ce mai tare România într-o zonă crepusculară. Un guvern minoritar cu accente dictatoriale ce îşi distruge propriile legi, o opoziţie parlamentară a bătăilor în stradă şi sectoare bugetare care obţin măriri de salariu ce conduc la greve multiple. Violenţa pare să fie cuvîntul de ordine al României într-un moment în care instabilitatea nu va putea conduce decît la o prăbuşire mai rapidă în faţa crizei economice. Criză pe care, în stilul nostru naivo-arogant, o credem inofensivă în comparaţie cu puterile noastre economice.   Societatea românească, şi în special cea bucureşteană, suferă de o boală destul de dureroasă: are nevoie de conflict pentru a-şi exprima cu adevărat ideile într-un spaţiu public. Fie că sînt idei politice sau altele, ce ţin de natura umană, bucureşteanul mediu (de sex masculin) profită de orice ocazie ivită pentru a intra într-un conflict care poate deveni violent. Afirmaţia nu se bazează pe studii de specialitate, ci pe ani de zile de observaţie – în metrou, în autobuze, la cozile administraţiilor financiare sau în alte alăturări de oameni frustraţi. Să-i spunem Bucureştiului, generic, „oraşul pumnului“. Anul acesta avem, ca urmare a modelului social violent, şi un model politic violent. […]