Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
România lui conu’ Neagu şi nea Gigi
- 14-11-2012
- Nr. 650
-
Bedros HORASANGIAN
- Politic
- 7 Comentarii
Dau buzna din casă şi ce îmi văd ochii? Anca Boagiu, cocoţată pe un stîlp, adresîndu-ni-se pe nemţeşte. Scurt. Clar. Concis. „Anca Boagiu. Überall die Gleiche Rumänien, sowie Europa.“ „Aceeaşi pentru români, aceeaşi pentru Europa“, scris mai mic. Măi să fie! Menţionez că traducerea nu îmi aparţine. Sînt nedumerit, pentru că sînt în Bucureşti, lîngă Biserica Olari – mutată abuziv de Nea Nicu’, era chiar la stradă cîndva, acum stă sucită, cu altarul pus aiurea şi nu la răsărit –, şi nu în Potsdamer Platz. Mai fac nişte paşi. Aceeaşi doamnă cu privirea veşnic posomorîtă şi severă de dirigă, nemulţumită că fetele poartă fuste prea scurte şi băieţii părul prea lung, ni se adresează în ungureşte. Pe româneşte, mesajul este identic. OK, e deja noapte bine, merg înainte. La intersecţia cu Bulevardul Elisabeta, ne zîmbeşte senin în noapte Theodor Paleologu, de sub sigla „Calea Dreaptă“, pusă chiar în capătul Căii Moşilor. Aha, abia acum îmi cade fisa. A început campania electorală. Ceea ce văd zilnic la televizor se va răsfrînge de azi înainte şi în peisajul stradal. Iată unul dintre marile cîştiguri ale democraţiei. Libertatea cuvîntului şi exprimarea unui larg evantai de opinii şi idei. Bune, proaste, ăsta e jocul. […]
pe care-l citesc *intotdeauna* cu mult interes, *nu va raspunde*, fratzilor. Nu i va mai adrisatzi, ca perdetz’ vremea…Ca doar o *shtim*: ca definitzia prostului e a incerca in neshtire de-a face acelashi lucru, sperand de-a ajunge la un *alt* rezultat… Ca atare, ne-adrisam pantre *noi*.
Mda, guvernul lui MRU a fost unul „marioneta”, dar, io va-ntreb: care, *care* dintre guvernele Romaniei *n-a fost*? La „mana” partidului (dar, ma scuzatzi: la *mana* Partidului, indiferent de cat de proaste erau „masurile”?)
Io ashi mere chiar *mai departe*, intrebandu-va (desigur: cititorilor) chiar asha: da’ nu chiar credetzi cum ca Parlamentele Romaniei de pana acuma au fost chiar asha: „marionete”?
C-atunci cand eshti „admis” pan’ parlament numa’ daca eshti
„manjit” (cumva) – ca, mde, nu prea vaz *io* inshi chiar *curatzi*, da’ *chiar* in-atacabili pi colea, itzi cam vine sa ti cam intrebi: cam ce fel de *bantustan* deveni , in numa’ douajdaani Romania, tzara pe care-o iubim?
Mda, io numa va intreb, ramane ca *voi* sa raspundetzi acestei intrebari…
Cele bune, *tuturor*,
Nea Marin
Asta-i *una la mana*.
Pe-atît de albă-i arta aţei negre, ruptă, sînge, fiere, fiare, bestii.
Şi-n şea ne saltă-oierii aprigi alături puşi cu măiestrie veche
Nu doar de cei ce sînt boierii minţii dar şi de cei ce sînt boierii noştri
Şi chiar de cei imaginari, cu sensul strîmb, al vremurilor şi-ai, dreptăţii
Fără de care nici poeţii, azi, n-ar putea, să dea, năstruşnic, iama în
Bagatelele lui Bah şi, în belelele lui Ali jiji de Be-Canalii
În lumea-n care confundăm, şăgalnic, becaliile cu poeţii
Şi versuri strîmbe cu-osanale, dar Tonmai, cu-atît mai simple şi subtile
Prin ceea ce simplu Pleşu-ar zice, parabolă cu tîlc de-antenă CiCă strîns cu „cî”
CăCi „gî”-ul e-n, altfel, în partea-ailalta la BE-nGalii, foc acru, jeg pus strîns sub ţeastă
De după cort sau dintr-o stînă, CICĂ, gigă, calorieeeeee.
Acest Oier sau chiar Bou-ier, tot una-adică-i, NEMA ! NIENTE ! NULA ! ( cu „nî”, de la O,un, „napolitană” dulce-amară, tare amară-rea de gură, bearcă)
Şi astfel, dirijorii care ne dirigă ştiu toţi, tot, şi-atît de bine cum se irigă lent şi bine creierele noastre goale de golurile lui din creier, goale, GOoooL !!!! Căci HAŞ e MUT !
HAI, FIE ! BAGHi !
NU ! NU şi NU ! DELOG !
cine-i bergali sau dridri ? Nimic! un nimeni !-un terchea-berghea !
Răul ! Absolut ! Perfectă-atracţie ! Prostii, abstracţii.
Un protest argumentat ca la carte. Parc’am urmarit o demonstratie matematica.
Domnule Bedros Horasangian, dar Romania dvs, care-i ?! Dvs unde stati, exact, in acest „Afganistan” ? Cu „americanii”, cu „sovieticii”, sau cu „talibanii” ? Nu va-ntreb de teroristi, asta-i intrebare grea.
Ziceti: „Aha, abia acum îmi cade fisa. A început campania electorală.”
Poate pt. altii, dvs ati inceput-o de mult.
Ziceti: „Dacă aş avea o casă pe Coasta de Azur, mi-ar plăcea să joc table şi să privesc soarele arzător al Mediteranei.”
Pai, … puteti spera. Un sfat: cand veti avea-o, jucati sah, nu table.
Ziceti: „Pentru că prin mijloace specifice, preşedintele şi instituţiile de forţă au reuşit iar să tulbure apele.”
Ca, altfel, era apa cristalina, mirosind a trandafiri, nu-i asa ? Poate pt. dvs si… suporterii Stelei.
Daca, in loc de table, jucati sah, nu produceati a-LATURARI penibile de tipul
„… neobrazarea lui Vadim,…, din diversiunile presedintelui-jucator”. Sau discursul „politically correct” Becali vs. Djuvara.
Astept, cu mare nerabdare, sa ne scrieti ceva despre Dna Aurelia Vasile; desigur, dupa ce veti obosi sa ne plictisiti cu Dna Macovei.
şi cu mulţumiri dlui Horasangian că-mi îngăsuie să stau câteva zile, ca subchiriaş, în spaţiu-i locativ.
*
* *
Nu vă mai daţi, bă, melomani
dacă nu ştiţi că mài Bach
ca Bach al vostru, capsomani
ce s’teţi, ieste un Maybach,
care şi el compune fugi, –
de mă-ntrebaţi de unde
ştiu io că primu’ face fugi,
nu-i greu a vă răspunde:
ştiu de la consilerii mei
care-i plătesc regeşte,
că fiecare dintre ei
cultura-mi întregeşte,
şi care-mi spun că ăsta, Bach,
compune şi preludii, –
la mine, ca să facă „ah”,
nu tre’ s’le faci preludii,
căci fetili are orgasm
de cum văd o maşină
ca asta ce,-aducând a basm,
le face de leşină.
*
* *
Pe consileri alungă-i,
de nu-ţi spun cum pantofii
din limuzina-ţi lungă,-i
poţi pune, ca un profi
al lumii bune,-n care
te-nvârţi, acum, şi tu,
pe sol, cu cea mai mare
atenţie, să nu
se vadă glezna albă, –
căci numai după cină
picioru-ţi, de la talpă
la pulpă, în piscină
se bălăceşte (după
ce-ţi vei fi fost sumes
nădragii) ca-ntr-o supă
ce nu-ţi prea dă alt ghes
decât să-ţi bagi într-însa
picerele-amândouă, –
pe ea, băgând-o-n mân-sa
în serile cân’ plouă.
A vorbi-scrie despre “jiji becali” ca om politic este o ABERAŢIE.
A face o apropiere sau o comparaţie, CA ACEEA a lui jijibecali cu oameni ca Neagu Djuvara este o INSULTĂ.
Insulte şi aberaţii de acest gen se întîmplă permanent de 23 de ani în lumea intelectuală şi jurnalistică din România, iar în politica românească ar putea fi vorba despre orice altceva numai despre politică NU.
Absolut peste tot numai POCITANII, îmbuibaţi şi poticniţi la minte , manipulatori şi distrugători de sensuri, nuanţe şi adevăruri, poezie şi artă, libertate şi democraţie.
Toate acestea sub ochii noştri, direct, agresiv, aici şi acum, AICI, neîncetat. De 23 de ani.
“jijibecali” (şi cei alde “jijibecali”) este/sînt OTRAVA lumii româneşti de ieri şi de azi. Exemplul exemplar a ceea ce lumea comunistă a reuşit să producă în postcomunismul ei postmodern, Virusul, Cancerul, Cangrena societăţii DESPRE CARE NIMENI NU SCOATE UN CUVÎNT tîrîndu-se lamentabil în această mocirlă jegos-pestilenţială.
Există lucruri care au o limită, iar această limită a fost depăşită cu mult de foarte demult.
Atît de demult că noţiunea de RUŞINE nici nu mai există, deloc.
În schimb există jijibecali & comp., “jurnaliştii”, “poeţii” şi măsluitorii de adevăruri, bun simţ, adevăruri, coerenţă şi SENS.
De-aceea, orice am zice şi scrie, pronunţînd cuvîntul concept “jijibecali” este, înainte de orice, O ABOMINABILĂ INSULTĂ.
INACCEPTABILĂ !
descrierea bataliei politice „pe invers” ! Doar un exemplu:
rusii sunt cu USL si nu invers; exemplul Afganistanului nu
prea seamana cu ce-i pe la noi. Plus faptul ca Neagu Djuvara
refuza categoric coalitia cu „Gigi” !