Românii lui Boc şi cazacii lui Băsescu

Este limpede pentru orice trăitor din România (nu am spus „român“, renunţînd la terminologia curentă a prim-ministrului, tocmai ca să lărgim şi să multiplicăm aria celor care respiră şi expiră între graniţele republicii, cu încă cel puţin două milioane de cetăţeni) că evenimentele ce se succed cu repeziciune pe scena politică sînt legate direct de alegerile prezidenţiale. Aproape că nu mai contează – sau contează prea puţin – situaţia economică şi financiară, socială sau administrativă, dacă miza principală a altercaţiilor politice este scaunul de la Cotroceni. Criza mondială, despre care se tot trăncăneşte cu asupra de măsură, cu reverberaţiile ei directe în România, are prea puţine şanse să fie bine gestionată. Dacă toate forţele şi energiile autohtone sînt concentrate pentru bătălia Cotrocenilor. Ce Austerlitz, Trafalgar, Stalingrad sau El Alamein!? Totul se joacă pe o altă carte. Aut Băsescu preşedinte, aut nihil. Corul bocitoarelor de serviciu ale naţiunii îşi face din plin datoria să avertizeze gloata română de pericolele ce-o pasc dacă Traian Băsescu nu mai iese, Doamne fereşte, preşedinte. Cu toate că ştim bine că aproape nu mai contează cine e preşedinte în România. Clasa politică îşi vede de gîlcevile ei, „prostimea“ e cu gîndul la noua recoltă de tulburel […]