Romantismul şi „ideea naţională“

Republicarea Originilor romantismului românesc… (prima ediţie a apărut la Editura Minerva, în 1972) este un eveniment demn de notat, întrucît lucrarea lui Paul Cornea continuă să fie o referinţă în domeniu. Nu este o carte numai de istorie literară, ci şi de istorie a ideilor, deopotrivă, după cum subliniază autorul (p. 9). Şi aceasta nu numai datorită examinării minuţioase a contextului social şi politic şi a „stării de spirit“ a epocilor în care se manifestă şi sînt produse creaţiile literare, ci şi datorită faptului că, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, literatura nu-şi dobîndise încă statutul de domeniu autonom, iar naşterea romantismului coincide cu însăşi naşterea literaturii române moderne (p. 14).   „Moment de răspîntie“ politică   În funcţie de structura socială a Europei răsăritene şi apusene, Paul Cornea identifică trei „fonduri comune“, ce corespund celor trei tipuri de romantism: romantismul apusean de dinainte de 1830 (anti-luminist, monarhic, religios, egoist, medievalist, deziluzionat, contemplativ etc.), romantismul apusean de după 1830 (umanitarist, socializant, energetic, activ, titanian etc.) şi romantismul răsăritean (pro-luminist, naţional, idealist, folclorizant, carbonar, militant etc.) (p. 10). Analiza originilor romantismului românesc este integrată în această tripartiţie. Cartea întîi acoperă perioada preliminariilor, a primelor creaţii şi mişcări de respingere a […]