Romanul unei generaţii

 Aproape cinci sute de pagini bine bătute, cu rîndurile îndesate şi presînd la limită oglinda tehno, i-au trebuit lui Radu Pavel Gheo pentru a iniţializa, a conduce şi a rotunji primul său roman. Noapte bună, copii! se citeşte cu atenţia cu care vezi că a fost scris; şi cu o plăcere pe care autorul, în primă instanţă, a pus-o în mai toate cărţile lui de pînă acum. Între acestea, romanul de faţă este realizarea numărul unu: o operă de vîrf pentru un prozator încă tînăr şi pentru o întreagă generaţie, a cărei problematică o absoarbe.   Radu Pavel GHEO, Noapte bună, copii! Editura Polirom, Colecţia „Ego. Proză“, Iaşi, 2010, 496 p. Cross-cutting Radu Pavel Gheo asociază aici o epică lentă şi minuţioasă, „bănăţenească“ prin acumularea şi urmărirea detaliilor, cu un montaj aşa-zicînd tăios, ce secţionează şi desparte materia desfăşurată, comutînd-o cinematografic şi unificînd-o simbolic. La un moment dat, naratorul însufleţit şi cu reacţii foarte vii (chiar dacă, după cum ne spune făcînd cu ochiul, nu le ştie el chiar pe toate) vorbeşte despre cross-cutting, montajul paralel a două scene independente. Şi ceea ce naratorul descrie autorul execută. Segmentează şi alternează episoadele, îşi urmăreşte personajele la vîrste diferite, figurează aceeaşi scenă […]