„Să faci muzică pe orice scenă ca şi cum ai fi în ţara ta“

Joi, 29 septembrie 2011, Institutul Cultural Român din Bucureşti a găzduit un concert-eveniment al formaţiei de muzică veche otomană Bezmârâ, în cadrul seriei de întîlniri muzicale Cînd Bizanţul eram noi: Capitala îi auzea pentru prima dată pe pionierii muzicii vechi din Turcia interpretînd muzică din colecţiile lui Ali Ufki şi Dimitrie Cantemir. A doua zi, l-am reîntîlnit pe Fikret Karakaya, întemeietorul şi conducătorul artistic al ansamblului Bezmârâ, pentru o discuţie pasionantă despre renaşteri, recepţie şi deschidere în două tradiţii muzicale care se tatonează de mai bine de trei secole: muzica clasică europeană şi muzica savantă otomană.   Vă propun să începem cu o întrebare generală, adresată cititorilor mai puţin avizaţi în ceea ce priveşte muzica otomană. Se vorbeşte de muzici tradiţionale ale Orientului Apropiat, de muzici populare şi savante, de muzică clasică turcă: repertorii foarte diferite, pe care publicul european tinde să le amestece cîteodată. Care e specificul muzicii pe care o cîntaţi alături de Bezmârâ? Repertoriul nostru se bazează în esenţă pe două surse: culegerea lui Ali Ufki, pe numele său european Wojchiech Bobowski, şi cea a lui Dimitrie Cantemir. Mai întîi, Ali Ufki a elaborat, la mijlocul secolului al XVII-lea, o antologie muzicală care conţinea în jur de […]