Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Să nu-ţi faci chip cioplit
- 24-09-2009
- Nr. 493
-
Oana Cătălina NINU
- Literatură
- 3 Comentarii
Stoian G. Bogdan Chipurile Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2009, 70 p. Multe dintre textele ce alcătuiesc Chipurile îmi erau binecunoscute de ceva vreme. Chipurile, aveam anumite opinii, anumite expectative, anumite convingeri. Şi, ca mai mereu, acestea au fost dejucate la lectura integrală şi lineară (în sensul de pagină cu pagină) a unui volum pe care îl văzusem pînă atunci fragmentat şi oarecum tabular. Trebuie să recunosc, că în cazul Chipurilor, volumul de debut al lui Stoian G. Bogdan, distins cu Premiul pentru Poezie la Concursul de manuscrise pentru tinerii sub 35 de ani, organizat de Uniunea Scriitorilor din România, construcţia cărţii este aproape impecabilă. Fiecare text introduce un nou chip, un nou „personaj“, chiar dacă acesta este însuşi eul auctorial care îşi însuşeşte o altă mască. Pentru oricine deschide volumul lui SGB – cum i se spune, pe scurt, în spaţiul literar virtual –, un lucru este cert: există o serie de personaje, iar acestea atrag după sine, implicit, poveştile. Substanţa este, aşadar, epică, iar lirismul nu face decît să „cosmetizeze“ un fir declarat narativ. Însă de la poveste la poezie este o distanţă considerabilă, iar SGB reuşeşte, cel mai adesea, să o facă să se volatilizeze. Dacă […]
domnule Nick, probabil ca dumeavoastra nu-l cunoasteti pe domnul sgb (nu spun direct sgb, ca sa nu ma suspectati din nou legat de \”golan\”) nici direct, nici din scris, nici cu adevarat din scris. altfel ati fi inteles de ce am folosit acel termen.
cat despre cronica Oanei, e una (aproape) (am explicat de ce) f reusita, bine scrisa si cred ca la obiect.
PS: cu siguranta nu am comentat pt. vizibilitate, si, de altfel, credeti ca altfel nu puteam sa-mi atrag \”vizibilitate\”?
domnule Daniel D. Martin, cronica doamnei Ninu este una lipsita de superlativele pe care le merita volumul Chipurile. este o cronica scrisa cu teama. pe de alta parte, cronica domnului Paul Cernat este cronica unui critic care stie ce vorbeste. dumneavoastra, prin comentariile acestea denigratoare probabil cautati sa capatati oarece vizibilitate, insa eu, ca cititor al volumului in discutie, ma simt dator sa va reamintesc ca autorul este avocat de profesie si nu golan. sau daca e golan, cu siguranta e unul ca cei pe care ii omorau minerii in anii 90 pe strazile bucurestilui. sa va fie rusine.
E cel mai bun volum de debut de până acum în acest an şi, din păcate, şi singurul. Singurul care să conteze, evident. Acest lucru fiind spus, să punctez puţin unde mi se pare că nu operezi în cronica ta cu termenii adecvaţi, sau nu până la capăt. Pari a face o confuzie la un moment dat (nu foarte mare) între “de poveste” şi “de cotidian”. Personajele lui sgb sunt rupte din cotidian, nu din poveste!!, şi cred că e cât se poate de sesizabil (că altfel se apuca să scrie el cartea mea şi eu pe a lui…). Apoi, nu atitudinea transformă subiectele lui în literatură, cum evaluezi, ci cu totul alte chestii. Să nu spun eu care, ţi-as spune doar de senzaţia de proaspăt, necontrafăcut, de golănie simpatică până la un punct sau până la capăt dacă ne încăpăţânăm să rămânem la primul strat de impresie (aia de şoricel de bibliotecă recent ieşit din cuşcă şi minunându-se, tocmai de aia, de nebuniile lumii…) şi alte chestii până la urmă poate efemere în literatură…). Iar poezia lui sgb, da, nu e “moralizatoare”, ci “manelizatoare”, dar, ciudat lucru, într-o cheie nu de puţine ori deosebit de simpatică. Şi, ca să revin la atitudine, cred că te înşeli. Atitudinea e fix aia de la ştirile pe care le invoci. Tot ce spune sgb în volum e fix ca la ştirile de la ora 5 (sau poţi să te uiţi şi la emisiunile alea din curtea omului cu psihologul în vizită – de pe acasă tv parca, sau nu ştiu exact) şi poate asta ţi-a şi plăcut, dar n-ai vrut să o recunoşti. Nimic fantastic, doar realitatea lui, a lui sgb! Care ciudat lucru, cum spuneam, (dar psihanalizabil), prinde f f bine chiar la cei opuşi lui. Pt. că o măiestrie de golan, să o recunoaştem, nu e la îndemâna oricăruia dintre noi!…