„Saeculumul“ lui Zevedei Barbu

În 1980, apărea la Editura Dacia o carte interesantă:Viaţa universitară clujeană interbelică, în două volume, a istoricului Stelian Neagoe. La fel ca şi precedenta Viaţă universitară ieşeană interbelică (apărută la Editura Junimea, în 1977), lucrarea era plasată sub genericul „Triumful raţiunii împotriva violenţei“, menit a trimite la confruntarea dintre curentele de stînga şi cele de dreapta în mediul universitar românesc interbelic. La aceasta se adăuga, în cazul volumelor dedicate Clujului, lupta naţională (mai mult sau puţin ghidată de aceeaşi stîngă – comunistă sau procomunistă) împotriva revizionismului maghiar în problema Transilvaniei. Întrun cuvînt, teme „pe linie“, adică lucruri care nu puneau în discuţie sau nu riscau să contrarieze dogma oficială a momentului: faptul că dintotdeauna poporul a luptat pentru emancipare socială şi naţională, iar această luptă şi-a atins punctul final, după care a devenit motorul transformării României, sub conducerea Partidului Comunist Român. Şi totuşi, cartea era realmente interesantă, deoarece – cu toate precauţiile pe care le-am enunţat – încălca un tabu al epocii: vorbea deschis despre oameni şi situaţii care aveau, în continuare, martori în viaţă. În general, aceste subiecte erau riguros ocolite de istorici; singurii care le puteau aborda erau fie ideologii (care, în general, construiau scheme ale trecutului pentru […]