Salinger, subconştientul meu imaginar

Am descoperit literatura lui Salinger traducînd cu patru decenii în urmă volumul său de proză scurtă, Nine Stories. Am lucrat la prima versiune a traducerii vreo două luni, retras într-o grădină care mi-a creat iluzia că împărtăşesc ceva din pustnicia autorului. Ulterior am discutat descoperirile mele textuale cu Sorin Titel, care, pe vremea aceea, locuia la Timişoara şi care îmi evoca cîte un pasaj din Franny and Zooey, cartea lui preferată. Citind în paralel literatura lui Sorin, intertextuală şi adesea minimalistă, am înţeles mai bine registrul în care trebuia să-l traduc pe Salinger.   Nouă povestiri a apărut la Editura Univers în 1971, sub îngrijirea unei editoare de excepţie, doamna Maria Vonghizas. Cartea s-a epuizat imediat şi ani de zile pînă la plecarea mea din ţară, în 1983, am căutat-o prin anticariate, dar puţini cititori erau dispuşi să se despartă de ea. Abia în 2001, Editura Polirom a publicat o nouă ediţie a povestirilor, parţial revizuită de mine, care înţeleg că şi-a găsit imediat o nouă generaţie de cititori interesaţi să exploreze această proză hieratică. Prin contract, Editura Univers a fost obligată să păstreze coperta volumului publicat de Editura Bantam iar traducătorului i s-a cerut – probabil la insistenţele lui […]