Saramago si Badilita sau intre autentica notorietate si tifna provinciala

S-a intimplat in fierbintea vara a anului 2003. Locul? Iasi, cinstita urbe de provincie a tarii numite Romania (situata la rindu-i pe undeva intre Carpati si Balcani, zice-se in Europa). Secventa, mai cu precizie desemnata? Revista, si ea onorabila, zisa a Convorbirilor literare (Nr. 7/2003). Autorul? Cristian Badilita, june intelectual roman, cu doctorat in filologie clasica la Paris, sirguincios si aplicat talmacitor al Evangheliilor apocrife, ca si al altor stravechi texte crestine sau clasice, poet (cel putin acceptabil) si eseist ortodoxist nu lipsit de har, de o harnicie redutabila in patria vorbariei si a inactiunii. Pricina? Articolul polemic intitulat Saramago, un scriitor inocent, in economia caruia laureatul Premiului Nobel pentru literatura pe anul 1998 este terfelit si amendat moral in functie de variatiunea umorilor lui Cristian Badilita, acuzatiile balansind intre o anumita „inocenta“ (a se citi: timpenie, ignoranta, stupiditate, incultura etc.) si o radicala „magarie“ (adica: ticalosie, rea vointa, grava carenta morala, perversitate, monstruozitate etica etc.). Pricina pricinii? Romanul publicat in 1991 de catre autorul portughez si intitulat Evanghelia dupa Iisus Cristos, in care bataia morala a artistului se indrepta catre episodul neotestamentar al uciderii pruncilor din ordinul lui Irod (vezi Matei, 2, 13 sq). Teza saramaghiana consta in critica […]