Scara din Don Carlos

Un prieten (bun cunoscător al sensibilităţii balcanice) a jucat rolul unui ghicitor în cafea şi a făcut posibilă întîlnirea dintre Yannis şi mine. Înainte, ne cunoşteam doar ca artişti; Yannis îmi văzuse spectacolele cu trilogia greacă, iar eu admirasem decorul său à la Craig pentru Hamlet. Cînd ne-am întîlnit, ne-am simţit împreună cel mai natural posibil, ca şi cum am fi crescut pe aceeaşi stradă între Bucureşti şi Atena. Elektra de Strauss a fost motivul profesional al primei noastre întîlniri. Elektra este o operă la care visează fiecare regizor sau scenograf, pentru că muzica şi textul sînt atît de puternice şi de bogate în posibilităţi.   Am încercat să ne imaginăm împreună diferite soluţii pentru unitatea de decor cerută, dar de fiecare dată am avut impresia că acel contrast între spiritul grec formal şi explozia largă, stranie, de secol XX, a lui Strauss şi Hofmannsthal nu era un teritoriu lejer, ci o tensiune puternică şi interesantă. Înainte, lucraserăm amîndoi asupra lui Sofocle, dar confruntaţi cu opera, asta nu părea să ne ajute foarte mult. Pentru că în operă toate regulile formale clasice sînt sparte şi chestionate. În pofida acestor chestiuni, ne-am luat libertatea de a încerca să ne eliberăm de […]