Schimbarea climatică, o „religie“?

În decembrie 2015, a avut loc, la Paris, Conferinţa Naţiunilor Unite dedicată climei. În acelaşi an, a fost reeditată lucrarea lui Lucian Boia Omul şi clima. Teorii, scenarii, psihoze (Humani­tas, 2005). Monografia conţine toate atuurile „mărcii“ Boia, capitolul final produce însă un amestec de decepţie şi iritare, care culminează cu ultima propoziţie a cărţii: „Sîntem oare pe cale să inventăm o religie a climei?“. Dacă Naomi Klein ar fi citit aceste rînduri, ar fi explodat. Clima, între real şi imaginar Omul şi clima reprezintă un tratat de popularizare a teoriilor despre interdependenţele dintre culturi şi climate. Bibliografia consultată este impresionantă, stilul, captivant. Rezumate parţiale oferă repere orientative în corpusul istoric-argumentativ, aparatul bibliografic din notele de subsol este redus la minimum, pentru a nu obstrucţiona lectura prin pedanterie ştiinţifică, iar citatele sînt aproape inexistente. Pe scurt, lucrarea oferă o excelentă introducere în temă şi menţine viu interesul de la prima pînă la ultima pagină, lectura răsplătindu-i deopotrivă pe amatorii de cultură generală şi pe vînătorii de teorii pseudoştiinţifice şi extravaganţe. De fapt, Omul şi clima nu prezintă o istorie propriu-zis a climei, nici măcar o istorie culturală a acesteia (cum a făcut-o, de pildă, Wolfgang Behringer), ci reconstituie teoriile referitoare la această […]