Scrisoare 2008

De ceva vreme, în preajma zilei de 18 noiembrie, Henri Mavrodin expediază scrisori pe adresa imaginară a pictorului Corneliu Baba, născut în 1906 şi dispărut în decembrie 1997. Un omagiu discret, un mod de a readuce periodic în prezent figura unuia dintre pictorii care au influenţat decisiv evoluţia picturii româneşti în cea de-a doua jumătate a secolului XX.   Maestre drag,   Crezusem o vreme că plicurile trimise nu v-ar fi găsit, deoarece n-am primit răspuns decît la două. În fapt, întîmpin greutăţi mereu mai mari în a vă percepe; zgomotul e acum major şi desluşesc mai greu ce-mi ajunge dinspre conştiinţă sau din afară. Adevărurile, silite să se primenească, sînt impuse tare. Amestecul celor două lumi, de asemeni, gălăgios: cea veşnică, despre care nu prea avem date şi nici experienţă, se justifică în baza motivaţiilor celei de-a doua, lumea noastră tridimensională, mereu supusă propunerilor greu de refuzat, şi acestea, totdeauna, zgomotos. Vechea propunere a reconcilierii divinităţii cu satana, de altfel nu întîmplător abandonată, pe lîngă ireparabilele daune de imagine, ar mai fi putut demola edificiul prejudecăţilor, cîteodată biruitoare peste rău, abolind raţiunile martirajului şi eliminarea tavanului ce desparte paradisul de întunericul pedepsitor, dar şi stingerea necruţătoarei diagonale a rîului […]