Scrisoare deschisă adresată scriitorului Petru Popescu

Dle Petru Popescu, M-aţi întrebat care ar fi potenţialii cititori de literatură din România, înainte de a vă lansa romanul Supleantul, în toamna acestui an. Dincolo de politica editurii unde îl veţi publica, trebuie să ţineţi cont de cîteva aspecte ale receptării de carte din ţara noastră. Înainte de plecarea dvs în SUA, romanele Prins, Dulce ca mierea e glonţul patriei musteau de citadinism şi vitalitate. Fiecare roman era o pledoarie pentru tinereţe şi libertate. În anii ’70, eraţi un scriitor capabil de a crea audienţă, foarte citit de nişte tineri care îşi regăseau idealurile exprimate în modul cel mai frust, sincer şi senzual în cărţile dvs Ei vă citeau romanele ca pe un „imn“, ca pe un „manifest“. Eraţi idolul de necontestat al generaţiilor tinere, şi nu numai. Azi, tineretul e sub impactul audio-vizualului şi sub farmecele entertainment-ului. Cititul a căzut enorm. Deci să nu vă faceţi iluzii că îi veţi recontacta pe tineri. Cei care or să fie, eventual, prezenţi la lansarea cărţii dvs o să vă cumpere romanul pentru că sînteţi la Hollywood. În rest, nu ştiu cît şi cum o să vă citească. În general, calitatea studenţilor noii generaţii e slabă, pentru că nu-i mai interesează […]