Scrisoare deschisă domnului Vladimir Tismăneanu
- 29-11-2012
- Nr. 652
-
Lavinia BÂRLOGEANU
- Focus
- 24 Comentarii
Stimate domnule Vladimir Tismăneanu, Mă văd nevoită să vă scriu cîteva rînduri, ca urmare a schimbului nostru de mesaje din data de 26 noiembrie 2012, pe marginea articolului dumneavoastră A te opune legii tacerii: Mircea Cartarescu si Horia Patapievici despre “Lumea secreta a nomenclaturii“, publicat pe site-ul www.contributors.ro. Am reacționat la acest articol pentru că, implicit – deci fără să mă numiți –, făceați referire la mine și la revista „ce se pretinde culturală“ în care am publicat un articol despre volumul Internaționala mea. Cronica unei vieți de Ion Ianoşi. Iată ce scriați (păstrez redarea fără diacritice, aşa cum a apărut): scriind în “Observator Cultural” despre cartea de amintiri a lui Ion Ianosi, o universitara, fosta studenta a autorului, se refera la polemica acestuia cu mine numindu-ma “Volodea” Tismaneanu. Mi-am amintit de politrucii gen Eugen Florescu. N-am vazut in carte ca Ion Ianosi sa ma numeasca altfel decat Vladimir. Pe respectiva doamna n-am intalnit-o in viata mea, deci de unde familiarismul? Si, mai ales, de ce “Volodea” cu ghilimele? Este un diminutiv ca oricare altul. De data aceasta, am intervenit pentru a mă explica, la „comentarii“, în subsolul articolului: (26/11/2012 la 12:20): stimate domnule Vladimir Tismaneanu, ma simt datoare sa […]
Domnul Horia Roman Patapievici pune pe acelasi plan atacurile antisemite indreptate catre domnul profesor Vladimir Tismaneanu cu folosirea apelativului „Volodea”.
In conditiile in care „Volodea” apare in cartea domnului Ion Ianosi, discursul-prezentare de la Gaudeamus al domnului Patapievici este lovit de nulitate. scuze? regrete? rectificari?
La „universitara” Lavinia Barlogeanu am vazut scuzele publice, la Horia Roman Patapievici – NU, NU, scuze? ha! Elita noastra culturala este infailibila,totul ii este permis. restul pigmeilor apartin zonelor „ce se pretind culturale”.
Se pare ca D-nul Ianosi este dintr’o familie de evrei Maghiari din Brasov dupa spusele d-lui Cercel. Oare asta l-ar facea antisemit „nuantat”.
Sa fim seriosi: in contextul in care dl. Ianosi – autorul recenzat de autoare, in a sa carte se refera la Vladimir Tismaneanu (ghinion!:) in repetate randuri si in cadrul mai multor pagini cu apelativul Volodea – faptul ca autoarea, in a sa recenzie, face referire la „Volodea” (in mod inspirat sau nu), aceasta nu indica decat ca adresarea apartine d-lui Ianosi si NU autoarei. A interpreta altfel nu poate fi decat rea credinta sau/si superficialitate.
Daca pe dl. HRP nu-l putem absolvi de suspiciunea de rea credinta (avem banuiala ca i se trage de la „Vacile Sacre”), la dl. VT este probabil sa fie numai o condamnabila superficialitate – cu atat mai mult cu cat isi argumenteaza revolta si atacul cu sintagma „N-am vazut in carte ca Ion Ianosi sa ma numeasca altfel decat Vladimir”, sintagma dovedita a fi falsa.
Cat trebuie sa fi de frustrat, de arogant si de autosuficient ca sa faci astfel de gafe?
Cum este posibil ca un intelectual public, cum este HRP, sa-si reverse necontrolat frustrarile, facand o intreaga prezentare de carte, in public – la Targul de carte Gaudeamus 2012, avand drept corolar „Volodea intre ghilimele Tismaneanu..” prin denuntarea „nivelului de impolitete, de brutalitate, de agresivitate la care s-a ajuns” [la adresa VT] nivel exprimat „intr-o zona prin atacuri antisemite si intr-o alta zona – DAR CARE ESTE DE FAPT ACELASI LUCRU, cand vorbesti despre Vladimir Tismaneanu scrii Volodea intre ghilimele Tismaneanu si asta in presa de main stream.”
Deci a scrie despre VT „Volodea” Tismaneanu este acelasi lucru cu un atac antisemit – iar faptul ca te numesti Ion Ianosi, sau ca-l citezi pe Ion Ianosi devine un amanunt fara importanta. Domnule Ion Ianosi –stiu ca, in mod cu totul regretabil, ati fost acuzat de multe, o parte le dezvaluiti chiar in carte – dar cu siguranta nu si de antisemitism sau de ceva „ce este de fapt acelasi lucru”. Multumirile pentru acest adaos le datorati lui Horia Roman Patapievici!
In ceea ce-l priveste pe VT, acesta nu numai ca nu se delimiteaza de cele spuse de HRP ci remarca „un HRP care a spus, apasat si cu cuvinte foarte potrivite…” si care apoi acuza la randul lui „Complicitatile cu infamia in zone ce se pretind culturale” dand ca exemplu tot „Volodea” din recenzia la cartea lui Ion Ianosi din Observator Cultural. Ca sa avem o calomnie cu subiect si predicat – VT scrie sub a sa semnatura ca este vorba de d-na Lavinia Barlogeanu.
Domnilor – ati comis o gafa de proportii, si se impun grabnic scuze publice. Daca ar fi sa luam pulsul postarilor de pana acum impresia generala este ca veti gresi din nou nerecunoscand gresala si necerand scuze in mod public. Eu unul nu pot decat sa sper c-o sa va coste!
Nota: pentru a nu fi acuzat de nu stiu ce atac precizez ca am recurs la abrevieri (VT si HRP) numai din lipsa de spatiu.
Am citit articolul , am citit comentariile si l-am ascultat pe Mircea Cartarescu care a declarat public ca VT ”este fratele lui mai mare” care l-a intampinat la NY, prin telefon, cu ”Ce faci ba!” care pentru el este supremul semn de fraternitate. Horia-Roman Patapievici a spus ca VT ”este cel mai exceptional produs universitar al spatiului cultural romanesc”. Aplauze. Deci Doamna Profesoara … va asteapta batranete grele … pentru ca l-ati pus VT in ghilimele ceea ce este antisemitism total cum a concluzionat celalalt produs exceptional al culturii de la Bucuresti dupa 1989 …Aveti o sansa: sa va cereti scuze …. poate le primesc cei trei …
@Peter Dan
Domnule profesor,
Reactia prof. Tismanenau este doar efectul compromisurilor, al clivajului, al defazarii in care traieste. Ultima carte, cea despre nomenclatura, o autocenzura dusa
la extrem. Sa fie doar o usoara regresie? Ma tem ca nu. Cititorii si comentatorii de pe contributos, psihologii si psihiatrii de serviciu (si stiu ei bine cine sunt), au putut constata reactiile usor teatrale, de prima donna ranita ale prof. Tismaneanu. Vulnerabilitate, nervi in pioneze, o implicare a afectului inadmisibila la varsta de 60+, cand, teoretic, ne mai sedimentam trairile si ne alegem razboaiele in care luptam cu o mai mare luciditate. Este un personaj care merita o analiza mai amanuntita, un caz cum bine au intuit cei care l-au invitat pe divan la regresie pentru regasirea palierelor pierdute. Trist!
Cu ganduri bune,
Doctor de garda la raport
Stimată doamnă Bârlogeanu, am citit cu mult interes cele ce aţi relatat.
Să ştiţi că şi eu port cu dl. Tismăneanu diverse polemici la articolele incorecte şi partizane privind realităţile politice româneşti. Îl citesc pentru că a fost unul dintre primii studioşi ai comunismului cu articole la Europa Liberă şi actualele sale atitudini mă dezamăgesc. Opiniile lui erau la începutul anilor ’90 în zona stângii anticomuniste, iar migraţia sa la neocon este suspectă şi mult prea gălăgioasă. Domnul Tismăneanu suferă de o mare vanitate. Şi pe mine m-a luat de sus într-o replică unde tonul era respectuos, dar foloseam la un moment dat formularea „domnule fii serios”. De ce? Pentru că lipsa sa de argumente se transformă în aroganţa replicii! Este mare păcat, pentru că cele scrise despre comunismul românesc rămân valabile, dar partizanatul politic l-a demonetizat şi decredibilizat. Acelaşi lucru este valabil şi pentru H. R Patapievici, eseistica sa era compromisă de encomioanele la adresa Elenei Udrea. Noroc că s-a trezit la timp!
Revenind la Volodea Tismăneanu (îmi permit, practic am fost congeneri, este cu doi ani mai mic) sper ca memoriile tinereţii sale româneşti să fie oneste şi sper să-i citesc cartea pentru că relatează, după cum am văzut câteva articole, evenimente la care am fost strict contemporani. Aş exemplifica cu Primăvara de la Praga care pe mine m-a cam lecuit de comunism!
Controversa recenta cauzata de reactive hipersensibila a domnului Tismaneanu la pomenirea versiunii familiare a numelui domniei sale din tinerete sugereaza un fenomen psihologic bine cunoscut: o reactie diproprtionata ascunde un conflict mai adanc,iar cei care discuta reactia fac greseala de a adresa simptomul si nu cauza.
Full disclosure: sunt prieten cu Gheorghe Campeanu,caruia ii spun si i-am spus Ghita, amic cu Peter Manu, caruia ii spun Petrut si l-am cunoscut in tinerete pe Vladimir Tismaneanu ; avem prieteni comuni si cand vorbim depre el ii spunem Volodea sau Volo.
Conflictul ascuns, in aceasta imprejurare este trecutul pre-anti communist al domnului Tismaneanu. “Volodea “ reprezinta o trimitere la acest trecut, iar in contextual relatiei cu domnul Ianosi (pe care de asemeni l–am cunoscut) indica o relatie mai intima, lucru deranjant cand scrii o recenzie foarte critica, si te ocupi cu anti-comunismul stiintific.
Reactia este disproportionata, dinamica fiind “the lady does protest too much.” Participantii la controversa se prefac ca nu stiu despre ce este vorba, ceea ce explica vitriolul. De asemeni, cata vreme cauza nu este dezvaluita si adresata, distorsiunile si reactiile excessive vor continua.
Peter Dan
I se da mult prea multa importanta lui \”Volodea\” si resturilor. Cand nu va mai fi (vor mai fi)\” sprijinit \”, repede si sigur va disparea (vor disparea ) din peisaj. Mult zgomot pentru \”Volodea\”
In cazul Dvs, domnule profesor Shafir, e usor de ales printre motivele pe care le-ati enumerat : e evident ca va mina invidia ! E si normal, o comparatie bibliografica cu VT va e atit de defavorabila :..
Regret ca trebuie sa ma alatur parerii lui Gheorghe Campeanu, desi din alte motive. Va pierdeti timpul luand in serios ceea ce scrie acest VT. Va avea intotdeauna la dispozitie cativa trepadusi care vor face bici din stiti Dumneavostra ce, sau cativa asociati pasamite respectabili (vezi HRP) care vor „demonstra” ca va mana invidia, sau ( de ce nu?) ca sunteti finantata de fortele oculte ale stangii. Si asta in timp ce ei se finanteaza unul pe celalalt ca „valori” din buzunarul Dumneavostra. Deocamdata, singurul lucru de facut e sa apelati la medicul de casa pentru pastile anti-greata si sa aratati studentilor ce NU se face, cu exemplul la indemana.
@ Peter Manu
Cred ca exact de acest fel de aparatori are nevoie dl. Tismaneanu. Mesajul respectiv nu este nicidecum inedit, iar enuntul nu se distinge prea mult de cel al obiectului loialitatii. In rest, va spun cu sinceritate, nu vad rostul incercarii Dvs. de a admonesta entuziasmul, de a-i taia avantul acestui interpus anonim.
Pentru ce sa fim frustrati (si aici) de placerea lecturii unui atare avertisment simptomatic, pe cit de plin de curaj, pe atit de la obiect?
1. gnoseologic: totul este clar, domnii V.T. si H.R.P. sunt de fapt niste ignoranti cu aere de cunoscatori
2. moral: pt. ca vina morala nu se judeca in Ro (macar pe vremuri te facea satu\’ de rusine, dar acum…), dl. V.T. nu are de ce se teme: poate face ce vrea muschiul lui. Iar dl. H.R.P. nici atît, cîtă vreme e la \”putere\”, iluzorie, firește, dată de pozitia sa de intelectual public
3. practic: aș spune o vorbă românească despre acești „domni”, dar mi să nu mi se cenzureze expresia, așa că mai bine mă cenzurez singur…
4. Bye-bye: cum zicea minerul: noroc bun!
Tovarăşe Pirgu,
“Mon semblable, mon frère”…
Ţi-am citit rândurile veninoase şi ţi-am admirat virtuozitatea jocului cu cărţi măsluite, constând din reproducerea unei singure postări (cea care-ţi convenea, si care era ANTERIOARĂ controversei noastre despre realism), în locul indicării linkului care ar fi furnizat continutul real al acesteia.
Sunt sigur ca vei continua să exişti (chiar şi pentru mine) pe acest forum, revărsându-ţi şuvoiul inepuizabil al “texturilor” reflectând o rafinată cultură a snobismului manierist şi a narcisismului autoreferenţial.
Fii fericit!
D-nei (d-rei) Lavinia Bârlogeanu: Sexagenarul dv preopinent a fost deranjat de „familiarismul” de a-l fi numit „Volodea”, în recenzia unei cărţi căreia nu-i este personaj principal, ci unul din cele evocate de venerabilul Ion Ianoşi, printre cunoştinţele sale de-o viaţă.
Din cîte înţeleg din „replica” dv, vă recunoaşteţi greşeala dar revendicaţi dreptul de a greşi, în virtutea întîmplării că d-l VT a publicat un text – pe contributors.ro – în care sînteţi pomenită dar nenumită, adică suveran ignorată ca persoană, doar citată ca exemplu de rea folosire a dreptului de a publica. Aceasta precum şi faptul că pe contributors.ro apare o variantă post factum, „revizuită şi adăugită”, vă lezează demnitatea personală.
Pînă aici, aţi fi chit cu d-l VT. V-aţi răfuit, cumva, iar „lumea bună” a luat act de faptul că d-na (d-ra) X „i-a zis-o de la obraz”, notoriului profesor şi specialist în istoria comunismului.
Pentru mine – defel notoriu cititor de Observator Cultural – varianta revăzută şi adăugită a ţîfnei d-lui VT ţine de consecvenţă: arată că, şi acceptînd argumentele dv referitoare la sensul şi scopul neinspiratei citări cu ghilimele, familiarismul dv tot inacceptabil rămîne. Nefiind un text defintiv şi destinat posterităţii sale ştiinţifice, ci doar o punere la punct ca de la magister la neofit, nu văd nevoia invocării Eticii, în context. Astfel că şi alarmata şi alarmanta reacţie semnată „Un angajat al unei companii americane” (nostimă foc, aşa-mi pare, identificarea cuiva cu un extras de cv) este la fel exagerată ca şi ideea dv de a opune unui reproş de nedelicateţe, unul de lipsă de etică.
Dar toată comedia asta – scuze pentru insensibilitate, ştiu că pe dv „vă doare” – mă duce la-ntrebarea: Oare cum i se spunea d-lui VT, în familie, printre prieteni? Vlad, Vlăduţ, Volodea, Volo, Vadim, Dima? Din unele familiarisme scăpate în presă de unii din actualii săi amici apropiaţi, aş putea crede că Volodea şi Volo erau numele de alint pentru d-l VT, cum încă mai sînt şi la vîrsta deplinei maturităţi. Astfel că Ion Ianoşi poate evoca vremea cînd îl mîngîia pe creştet, amintind că i se spunea Volodea dar într-un fel sintetic – „Volodea”, cu înţelesul „aşa cum îi spuneam noi”.
Iată însă ce fac anii din unele semne de punctuaţie – ghilimelele devin suspecte de intenţii duşmănoase.
Să-ncercăm a descrie referenţialul pentru a înţelege de ce e ofuscat d-l VT de formula cu ghilimele a numelui său de alint? Chiar pare incitant să cauţi explicaţia pentru care „Volodea” e mai mult decît familiarism, e afront. Dacă la Ion Ianoşi nu-i nimic de reproşat – deci distinsul şi venerabilul e perfect îndreptăţit a folosi formula cu ghilimele, nefiind vreun pericol de a-i fi răstălmăcită opţiunea – iată că, în cazul unei ilustre necunoscute, aceeaşi formulă frizează impoliteţea ofensatoare.
Sîntem oameni de litere, avem acces la subtilităţile limbajului. Astfel, putem înţelege ori măcar intui sursa nemulţumirii d-lui VT. Nu ne facem niznai – ori n-ar trebui s-o facem – ca şi cum n-am avea acces la sensurile ironic-biografice care-l deranjează pe d-l VT, în formula „Volodea”.
Drept să vă spun, replica potrivită în context ar fi fost reluarea anunţului sîrbilor care-au doborît un avion invizibil american: Sorry, nu ştiam că-i invizibil.
Aşa şi dv, doamnă (d-ră) vă puteaţi sintetiza replica: Sorry, n-am ştiut că doare.
Persoanei care se ascunde in spatele pseudonimului „intelectual sovielnic”
Scriti prost, dar hotarat. Vladimir Tismaneanu nu are nevoie de aparatori de calitatea (joasa) a dumneavostra.
pan\’ aceasta ciorba. Shi asta pentru ca, impotriva cuiva (nu mai shtiu cine) de mai sus, *nu exista – in *acest* domeniu – argumente \”imparabile\”…
Cred – o sper doar – ca cetitorii intzeleg cam de ce.
Cele bune,
Nea Marin
„Celalt” intelectual care-si zice sovaielnic nu sovaie sa vorbeasca de „diversiune”. Cu siguranta, despre o diversiune e ¨vorba cind, ca sa se faca uitate incomodele intrebari pe care VT le-a adresat privind jurnalul „mai mult sau mai putin onest” al profesorului Ianosi, se deviaza discutia, care asa incepuse si se acuza contradictorii ! Metoda e cunoscuta !
In rest, va spun ca proverbul „ciinii latra, , caravana trece” nu se aplica numai domnului Gheorghe campeanu, ci si Dvs.
aici nu este vorba despre cate carti a publicat Vladimir Tismaneanu, ci de faptul ca, intr-un spatiu publicistic, pe „contributors.ro”, domnul Tismaneanu a acuzat-o de citare falsa pe doamna Barlogeanu. Iar doamna Barlogeanu a intervenit, indicandu-i (domnului Tismaneanu si domnului Patapievici, care a pornit tavalugul) paginile din volumul lui Ion Ianosi, unde apare scris negru pe alb „Volodea”.
Urmarea: domnul Tismaneanu – cel cu atatea carti „cunoscute si prezente in toate bibliotecile mari ale lumii” – isi modifica , precum ultimul gainar , articolul, zicand ca da, da, este in carte „Volodea”… este, dar… etc, etc …
ne aflam intr-un spatiu publicistic, nicidecum academic — doamna Barlogeanu s-a referit strict la comportamentul publicistic incorect al domnului Tismaneanu, jenant pentru cel care are carti „cunoscute si prezente in toate bibliotecile mari ale lumii”.
alt episod previzibil: sagetile incep sa fie directionate catre profesorul Ianosi. cu Lavinia Barlogeanu n-a mers (daca doamna Barlogeanu ramanea cu stigmatul inexistentei lui „Volodea” in carte, nu se ajungea la afirmatiile profesorului Ianosi despre V. Tismaneanu – diversiunea functiona brici).
Il putem judeca pe profesorul Ianosi, ii putem face reprosuri, dar ca nu stie carte, sau ca n-a citit volumule din tineretea „ultrastangista” a lui Vladimir Tismaneanu, asta nu se poate sustine. Profesorul Ianosi l-a citit bine si in amanunt pe Vladimir Tismaneanu si are toata indreptatirea stiintifica sa-i caracterizeze cartile.
ca sa revin @ intelectualsovaielnic: profesorul Ianosi are, in „Internationala mea”, cateva propozitii despre „Noua Stanga si Scoala de la Frankfurt” si despre „Mic dictionar social-politic pentru tineret” — prima, cartea lui V. Tismaneanu publicata la editura Politica, a doua — la care V Tismaneanu a fost coautor.
de aceasta data, doamna Barlogeanu citeaza afirmatiile profesorului Ianosi , avem cateva referinte academice si profesionale, rezultate din lectura scrupuloasa a cartilor domnului Tismaneanu de catre Ion Ianosi.
Cercul se inchide, demonstratia e la sfarsit: diversiunea cu Lavinia Barlogeanu n-a tinut, mai deschidem un front „de lucru”, numai-numai sa nu se auda sau sa se citeze afirmatiile profesorului Ianosi despre Vladimir Tismaneanu: pe profesorul Ianosi.il taxam iute si-l stigmanizam, cum sa pateze el, tocmai el, statuia profesorului de la Maryland.
Cu „Micul dictionar socio-politic pentru tineri” cum ramane, totusi?
domnule @”intelectual nesovaielnic”, se comporta domnul Tismaneanu ca un disident, ca un nemultumit de politica PCR, sau fisele din „Micul dictionar” erau „conform şi pe placul regimului ceausist”, asa cum scrie profesorul Ianosi?
Ce dilema (si nu veche) avem aici… strasnica disputa, profesorul Ianosi – filosof si estetician, bun cunoscator al marxismului, pe care si Vladimir tismaneanu il frecventa – despre „tanarul” Tismaneanu si relatiile sale „stiintifice” cu regimul comunist-ceausist-magurenist.
Citind articolul doamnei Barlogeanu si comentariul domnului Gheorghe Campeanu, mi-am amintit irezistibil de celebrul proverb chinezesc. In loc sa ne ocupam de subiect,, cautam chicite. In loc sa analizam argumentele imparabile ale lui VT in recenzia sa la cartea profesorului Ianosi, cei numiti aleg sa priveasca degetul.
E nostim ca domnul profesor Ianosi mentioneaza marile „concesii” facute de VT. Asta imi aminteste alt proverb : „ride ciob de oala sparta”. ! Nu toti au uitat articolele domniei sale publicate in „Scanteia” in timpul „epocii de aur”.
VT si-a afirmat si si-a asumat evolutia gindirii sale. Este oare cazul domnului profesor Ianosi ? Domnia sa trece ca „gisca prin apa” peste perioada cind era instructor la sectria de propaganda a CC sub ordinele tovarasilor Tugui si Rautu ! In loc sa se prezinte ca un fara de prihana, ca in scriitura „Eu si el”, ar fi trebuit, ca sa continuam cu proverbe, sa nu vada paiul din ochiul altuia inainte de birna din ochiul sau !
E dereptul absolut al profesorului Ianosi de a ramine „consecvent” pe pozitii „materialist-dialectice”. Daca nu vroia sa-si aminteasca de „concesiile” infinit mai mari pe care le-a facut, putea sa fi ales sa nu-si fi scris memoriiile.
A luat insa decizia inversa si asta l-ar fi obligat moral sa-si asume trecutul ASA CUM A FOST, nu in versiunea edulcorata a „Internationalei” sale. Pacat, distinsul om de cultura a ratat o ocazie memorabila care i-ar fi permis sa se uite in oglinda fara ca amintirile sa-i revina.
Cit despre meschinariille chitibusare ale domnul Gheorghe Campeanu, ele amintesc de un alt proverb, „ciinii latra, caravana trece” ! Cartile profesorului Tismaneanu sint cunoscute si prezente in toate bibliotecile mari ale lumii !
Este hazliu ca un nimeni ca domnul Gheorghe Campeanu sas-si permita sa vorbeasca de reputatia sa academica !
Unde sint cartile domniei sale, care ar dovedi ca are o credibilitate in mediul „academic” despre care se exprima, fara sa stie prea bine despre ce este vorba !.
@ Lavinia Barlogeanu
Stimata doamna,
Cu riscul de a va mahni pe Dvs. si (practic garantat) mania pe dl. Tismaneanu, gasesc ca eforturile de clarificare pe care le intreprindeti sint realmente o idee lipsita de sens.
Sper sa nu interpretati remarcile de mai jos drept o dovada de condescendenta sau insensibilitate. In ultima mea interventie la recenzia cartii prof. Ianosi, am incercat sa va sugerez ca un dialog cu dl. Tismaneanu este inutil, cind intentia Dvs. este sa lamuriti si explicati (si aici imi mentin parerea ca alegerea citatului nu a fost inspirata – un nume intre ghilimele are conotatii negative atit in sine , cit si contextual), iar a preopinentului este rafuiala. Poate vi s-a parut sever sau nedrept (grabit ?) comentariul meu. Incercam totusi sa va sugerez inutiliatea continuarii acestor „ostilitati”.
La ce va asteptati? Credeti cumva ca dl. Tismaneanu, care are nevoie ca de oxigen de acest soi de controverse, va purta un dialog rezonabil? Ce va face sa sperati asa ceva?
Domnia sa este un combatant otelit in lupte politice si in dispensarea judecatilor fara menajamente, dar care in momentul oricaror critici cu argumente din trecutul sau, se transforma subit intr-o victima ultragiata, exhiband ceeace pe aici se numeste „thin skin” si/sau „glass jaw”.
Deflectia, depersonalizarea, vilifacarea si incadrarea implicita a criticilor in lada de dejectii anti-semite, resentimentar krypto-comuniste (atacuri imunde din zonele cele mai reprobabile ale spatiului romanesc, si la care a fost intr-adevar supus) sint armele sale preferate din arsenalul confruntarii atit cu trecutul cit si cu (daca imi permiteti butada) prezentul recent.
Credeti cumva ca dl. Tismaneanu este dispus sa explice metoda (care nu i-ar f tolerata in mediul academic de aici) interventiilor editoriale post-factum ? Nici o speranta, sau cum se spune (tot pe aici), think again!
Daca imi permiteti un sfat divortat de taramul confruntarii: renuntati la idea acestui schimb inegal, si continuati-va preocuparile academice cu mult mai incitante pentru cititorii rubricii din OC (si sint convins, si pt. Dvs.). Inca o data, scuze pentru modul poate prea direct al interventiei mele.
ii dau un sfat: acela de-a *nu* intra-n aceasta *cocina*.
Sunt de-acord cu Radu, de mai sus, ca asta-i chiar \”teoria chibritului\”, au, \”furtuna-ntr-un pahar cu apa\”.
Io v-am scris – da \’ nu am vazut s-apara (poate ca ma inshel) – cam asha: ca e *bine* sa re-valorizam &autorii de \”stanga\” (chiar cum am facut-o, de chiar vreo 20 de ani, cu cei de \”dreapta\”), pentru a *nu ramane mai \”saraci\” *.
Cele bune, poate ca de data asta chiar apare,
Nea Marin
Sa-ti schimbi articolul publicat initial, din mers, pe sest, fara o errata sau fara ati asuma gresala in mod public (ca si articolul): reprezinta o problema grava de incalcare a eticii si deontologiei profesionale.
In Romania va mai trece mult pana societatea va reactiona prompt la astfel de abateri grave, dar societatea Americana in general si companiile si institutiile americane in special sunt deosebit de sensibile la incalcarea in media, de catre angajati sau colaboratori, a normelor de conduita morala. Companiile americane fac periodic cu angajatii lor cursuri de comportament etic si mai toate au o linie telefonica in care oricine poate semnala comportament neadecvat a oricarui angajat – indiferent de pozitia acestuia, in conditii de anonimat. Si este normal, daca luam in considerare cat risca o astfel de institutie in cazul in care un angajat nu are un comportament etic – cea ce in mod normal duce la un proces public, daca NUMELE aceasteia este tarat in proces si apare in ziarele de scandal.
In cazul nostru un profesor al Universitatii Maryland a publicat pe site-ul Contributors un articol in care construia un atac la revista Observator Cultural si la autoarea unei recenzii a cartii d-lui Ion Ianosi, bazat in totalitate pe afirmatia ca autorul (Ion Ianosi) nu s-a referit la dl. Tismaneanu decat numai sub apelativul Vladimir, reclamand intentii necurate ascunse sub folosirea apelativului ‚Volodea’. La replica scurta a autoarei incriminate: ‚am preluat apelativul din cartea d-lui Ianosi la pagina X’ dl. Tismaneanu, cu complicitatea redactiei Contributors, fara sa dea Errata, fara sa ceara scuze, fara sa semnaleze intr-un fel – pur si simplu schimba textul initial, aducand grave prejudicii morale autoarei incriminate, deoarece orice nou cititor va reactiona: ‚Ce toanta! De ce spune „…ca la mine faceti referire” cand in articol ii apare numele, si de ce indica pagina 514, cand autorul admite ca exista „o singura referire”???. Recunosc ca eu unul am avut o astfel de reactie, pana am citit acelasi fragment pe blog, unde era inca textul initial, dupa care mi-am zis ¨Ce ticalos!, Ce hot! Ce las!!– sa-si modifice textul pe furis, fara sa-si recunoasca gresala!!¨ Din prisma principiilor etice, dl. Tismaneanu nici nu ar fi trebuit sa gandeasca ca ar putea sa-si modifice textul initial pentru a-si ascunde o gresala flagranta – fara a-si asume public acea gresala.
In conformitate cu comportamentul civic invatat la compania la care lucrez, voi instiinta conducerea Universitatii Maryland, cat si toate institutiile americane cu care dl. Tismaneanu colaboreaza – atatea cat voi putea identifica, referitor la abatereile acestuia de la un comportament etic, asa cum apar ele in acest caz flagrant, avand convingerea ca ele vor stii sa evalueze si sa reactioneze in mod corespunzator cu gravitatea faptelor comise. Va sfatuiesc sa faceti la fel – pentru ca nu e nevoie sa fiti parte vatamata, ca sa reactionati – e suficient sa identificati faptele drept un comportament incorect.
Nu sunt avocat – dar cei care sunt ar trebui s-o ajute pe autoare sa-l pedepseasca pe acest domn – asa cum merita!
Discursul lui Patapievici a fost penibil. Si aici cade accentul. Admirati aceasta statura morala, Tismaneanu- e o rusine impolitete brutalitate sa ii spunem Volodea intre ghilimele. Ceea ce a facut el la Gaudeamus a fost o instigare impotriva autoarei acestei scrisori. A facut-o de mai multe ori. Practic vorbea despre universitara sub a carei pana VT e scris „Volodea” . Asta e calomnie. Puteti vedea singuri pe you tube. Imi pare rau Radu ca te deranjeaza subiectul. Asta e de fapt subiectul: calomniezi fara sa te documentezi.
stimata autoare, ati cazut prada unei mici diversiuni, chiar in termenii pe are ii descrieti
„fie insistînd pe aspecte de formă, fie deplasînd discuţia spre alte chestiuni fără nici o legătură cu ceea ce vorbeam”
e teoria chibritului/diminutivului
cu sau fara ghilimele, la p cutare sau la p cutare
pronuntat de autor sau de sotia autorului
scris o data, de doua ori etcetcetc
caand sunt atatea lucrur importante de discutat despre o carte mare
nici nu trebuia sa raspundeti la asa ceva, reveniti la subiect, va rog