„Scrisul te tine captiv“. Dialog cu Dora PAVEL

Dora PAVEL Captivul Editura Polirom, colectia „Fiction Ltd“, Iasi, 2006, 248 p. Dora Pavel, de curind ai publicat un al doilea roman, Captivul, dupa Agata murind. Ce e Captivul fata de Agata…? Recomandarea de pe coperta a patra vine cu urmatoarea oferta: thriller, incest, crima, erotism maladiv… Toate astea exista in carte, dar nu numai. Iar de data asta, lumea teatrului e cea luata sub lupa. Sigur, teatrul este mediul in care se petrec aproape toate, dar Captivul este un roman al nebuniei si al victimei, de unde si titlul. In intentia naratiunii mele a stat tentativa disperata (si foarte riscanta) a unui regizor celebru de a-si salva fiica de la o boala mintala grava, proiect care se va intoarce, insa, tragic, chiar impotriva lui. E un roman al nebuniei si misterelor ei, un roman despre limita aceea, atit de fragila, dintre normalitate si anormalitate. Dar e si un roman al tatonarii identitatii umane. Sint aici doua povesti care se intretaie. Trairilor-capcana construite, inscenate in acest teatru neobisnuit li se adauga si istoria iubirii, vicioase, a doi gemeni, frate si sora, Zigu si Zedra, foarte legati unul de celalalt. Cazul celor doi gemeni, baiat-fata, mi se pare ideal – cu […]