Scriu
- 07-05-2002
- Nr. 115
-
Gheorghe CRĂCIUN
- ARTICOLE
- 0 Comentarii
Scriu pentru a cauta niste limite, dar scrisul nu are limite. Scriu pentru a inlocui continua mea nebulozitate, dar scrisul nu poate inlocui nimic. Scriu pentru a nu deveni o bruta mecanica, dar scrisul imi rascoleste instinctele. Scriu pentru a ma apara de propriile mele pulsiuni incontrolabile, dar scrisul imi aduce frustrari si mai dureroase. Scriu si nu mai pot sa-mi recistig dintii pierduti. Scriu si sint tot mai urit, mai imoral, mai iresponsabil. Nimic nu ma multumeste scriind. Scrisul e nesatios, e o dorinta oribila de a depasi umanul, de a palpa ceva din monstruozitatea propriei tale fiinte. Scriu ca sa nu ma ascund si ma imbrac in valuri, aluzii, straturi groase de neadevar si speculatie. Scriu pentru ca vine moartea, o presimt si-n unele stari o doresc. Scriu si pentru ca nu mai pot iubi sau pentru ca mi-e rusine de mine. Scriu ca sa pot sa tac si mai mult si de fapt stirnesc in jur o galagie uscata de care nimeni nu are nevoie. Scriu pentru ca de multe ori ma simt idiot, un om incomplet, un ins care nu-si merita pedepsele, un ins abrutizat de cartile altora. Scriu pentru a regasi viata, dar viata nu […]