„Secolul al XVIII-lea se află situat între tentațiile fantasticului și realismul cel mai atroce“

Prolifică, plasîndu-și romanele în felurite epoci istorice, Doina Ruşti revine în această lună cu un roman intitulat Mîța Vinerii, cu acțiunea plasată într-un București de secol XVIII, în care confluențele fanariote, turcești și franțuzești își fac loc într-o narațiune fantastică, din care nu lipsesc vrăjitoriile și apelul la rețete culinare magice. Pornind de la acest roman, am vorbit și despre celelalte scrieri, unele dintre ele traduse în străinătate.   În Mîța Vinerii, reveniți la perioada fanariotă. Care sînt resorturile care v-au făcut să vă întoarceți la acea perioadă, după Manuscrisul fanariot? În afară de dragostea pentru secolul al XVIII-lea, a mai fost și interesul pentru medicina populară. Multe dintre rețetele magice, cu valoare apotropaică sau sanitară, se pierd în această perioadă. Elixirele abracadabrante pe care le inventează Cantemir în Istoria ieroglifică au un suport real, regăsibil în puținele informații pe care le avem despre secolul fanariot, în care se înmulțiseră medicii și conflictele cu vracii și vindecătoarele. Totodată m-a intrigat faptul că domnia lui Constantin Hangerli se rezumă de cele mai multe ori la sfîrșitul său dramatic. Mie mi se pare cu mult mai interesant faptul că acest domn era fiul unui medic din Stambul. În istoriografia fragilă a veacului […]