Secolul pierdut al Romaniei. Dialog cu Gabriela ADAMESTEANU

Gabriela Adamesteanu ne daruieste marele roman al Romaniei secolului al XX-lea, acest secol pierdut in virtejul a doua razboaie mondiale si al mai multor decenii de totalitarism. O carte exceptionala in care sentimentul Istoriei pare sa se dizolve in eforturile vane ale oamenilor de a opri timpul care trece, se vestejeste si ii conduce spre inexorabila uitare. Romanul dumneavoastra reuseste, prin intermediul citorva destine speciale, sa intruchipeze, cu trup si cu suflet, aproape un secol din istoria tarii dumneavoastra. Vocile, gindurile, amintirile Vicai, femeie din popor, si acelea ale Ivonei, nascuta intr-o familie a vechii burghezii, relatiile dintre ele, oscilind intre dispret si consideratie, reconstituie putin cite putin un caleidoscop transversal de dispozitii, de emotii, care le retraseaza cu acuitate destinele grav afectate de istoria colectiva. Cotidianul, trivialul si Istoria sint atit de strins legate incit ne intrebam cine v-a determinat mai degraba sa va apucati de scris: personajele sau Istoria? Am inceput sa scriu atrasa de pitorescul limbajului si comportamentului unei rude. Odata scrise primele pagini, m-am oprit: personajul meu nu avea destin. Am revenit dupa vreo doi ani, hotarita sa scriu o nuvela despre batrinete, saracie si moarte. Destinul personajului meu (o femeie de virsta a treia, fosta […]