Secularismul si amurgul marilor religii

Mircea ELIADE Istoria credintelor si ideilor religioase. Volumul 4: De la epoca marilor descoperiri geografice pana in prezent Volum coordonat de Ioan Petru Culianu. Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu, Editura Polirom, Iasi, 2007, 495 p. La aparitia primului volum al Istoriei credintelor si ideilor religioase, in 1978, Constantin Noica nota in Jurnalul de idei faptul ca Eliade a reusit sa-si aroge functia universala, „nemaifiind cetateanul unei lumi, ci al planetei“, prin preocuparile lui vaste. El a devenit „mijlocitor intre noi si noi insine, intre Est si Vest, intre Occident si lumea a treia, literatura si mit, modern si primitiv, civilizatie si spirit“1. Aceasta apreciere nu exclude insa dezamagirea paltiniseanului care se astepta ca Eliade sa scrie o filozofie a religiilor, nu „un manual“2. Gabriel Liiceanu surprinde in Jurnalul de la Paltinis mirarea filozofului in fata atitudinii eliadiene de „a se indura de orice practica fachirica“ pe care o ridica la rang de valoare religioasa universala. Noica nu era intru totul satisfacut de aceasta viziune care cauta sacrul peste tot, dar risca sa vada in orice maruntis o hierofanie si da ca exemplu parafraza ultimului capitol din volumul I al Istoriei credintelor…, intitulat „Autobuzul care merge la Eleusis“3. Eliade a avut intotdeauna […]