Seducţie şi invenţii diabolice pentru chitară solo*

Concertul lui Al Di Meola de la Bucureşti, din 11 septembrie 2008, face parte din galeria celor mai importante evenimente la care a avut ocazia să fie martor publicul ţării noastre. După 1990, „vedetele“ care ocoliseră în turneele lor România în modul cel mai firesc au început să (mai) ajungă şi pe aici. Trebuie făcută însă o distincţie: nu toate numele mari de odinioară şi-au meritat laurii, pe de-a întregul, pentru prestaţia artistică. De numeroase ori, rezonanţa numelui a depăşit serios ceea ce s-a întîmplat pe scenă. Altfel spus, spectatorii au văzut pe viu o serie de personaje cunoscute de la televizor sau de pe discuri, şi cam atît. Cu totul altfel stau lucrurile în cazul concertelor susţinute de John McLaughlin, Billy Cobham, Jan Garbarek, Joe Zawinul, Scott Henderson sau Victor Wooten, pentru a oferi doar cîteva repere. Meola aparţine, fără echivoc, acestei liste deschise. Ceea ce au în comun muzicienii citaţi, în afară de apropierea de jazz şi fusion, este faptul că, în ciuda longevităţii artistice şi a trecutului „glorios“, aparţin, prin ceea ce fac, prezentului. Dincolo de calitatea prestaţiei, concertele susţinute de aceştia în România sînt paşi înainte în parcursul lor artistic.   La Bucureşti, Al Di Meola […]