Shakespeare expliqué aux enfants

Toti cei care au fost surprinsi sa vada in peisajul blazat si apasat de caldura al Bucurestiului, in dupa-amiaza zilei de 20 mai, o sarabanda exuberanta de elevi si profesori, trebuie sa stie ca nicidecum Ministerul Invatamintului s-a gindit „sa faca ceva“ demn de sarbatorit. Cortegiul care a strabatut distanta dintre Colegiul „I.L. Caragiale“ si Casa Oamenilor de Stiinta celebra ceva mult mai demn si mai grandios decit te mai poti astepta intr-un context debilizat de anxietati identitare alimentate de frustrari materiale, ceva cu atit mai neasteptat cu cit nici o data anume nu motiva evenimentul, in afara de un entuziasm debordant, o traditie excelenta a liceului mai-sus amintit si, nu in ultimul rind, o dragoste gratuita fata de „bardul din Avon“, nimeni altul decit William Shakespeare, „Autorul“ prin excelenta, nascut si nemurit in perfidul Albion, trufas centru al canonului occidental malgré lui, si care n-a catadicsit nici cit Joyce sa ne citeze ca natie printr-un cuvint sau doua. Din atita sfidare istorica nu retinem decit surpriza si evenimentul cultural de observat. Timp de doua zile – 20-21 mai – Bucurestiul a fost „centrul“ lumii anglofone*. Nici vorba de „margine“, imi explica intr-un aparte excedat unul dintre oamenii britanici… Revenindu-mi […]