Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Simbolurile comunismului
- 06-03-2013
- Nr. 664
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Editorial
- 16 Comentarii
Anul 2013 ne găseşte cu aceleaşi probleme neclarificate din trecutul nostru. România a trecut prin două totalitarisme (cel nazist şi cel comunist), dar memoria colectivă întîrzie să ia în seamă nocivitatea celor două sisteme totalitare. Discuţia se cantonează, pe de o parte, în zona scuzabilului („n-a fost chiar atît de rău…“), iar, pe de altă parte, găsim o judecată disproporţionată, care fie exaltă interbelicul, fie caută să ofere circumstanţe atenuante comunismului. Foarte rar întîlnim delimitări tranşante faţă de ambele sisteme totalitare, ceea ce e un semn de dublă judecată cu privire la istoria noastră. Cred că trebuie spus şi repetat că istoria noastră a avut o perioadă întunecată în interbelic prin prezenţa legionarismului, că tocmai cooptarea legionarilor la putere, în cadrul statului naţional-legionar condus de Ion Antonescu, a provocat o politică de stat antisemită (pogromul de la Bucureşti, cu uciderea evreilor în abatoare, într-un „cult al morţii“ a fost fără precedent pentru Holocaust). Şi după înlăturarea legionarilor din guvern, politica antisemită a fost la fel de aprigă, pogromul de la Iaşi din 1941, „trenurile morţii“ şi deportările în Transnistria fiind circumscrise Holocaustului românesc, care a existat şi care s-a dezvoltat în toată perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. Tipul de […]
Domnule Sârbu, dacă n-ati facut-o deja, incercati să aruncati o privire peste „Demonii”, acest „roman ultrareactionar al ultrareactionarului Dostoievski” (V.I . Lenin)…
Pe langă o galerie de demoni individuali, unul mai impresionant decat altul (halucinantul Kirillov, fratele lui „vitreg” Shatov, cetăteanul cantonului Uri – Stavroghin, alias „Printul Harry”, căpitanul Lebiadkin, etc) veti găsi acolo intreaga arheologie spirituală a „regimului totalitar sau cvasi-totalitar” care pentru moment vă polarizeaza nostalgiile, si care poate ati realiza cu acest prilej că n-a fost in Romania decat o copie (destul de fidelă, desigur) a unui model gandit si realizat initial pe cu totul alte meleaguri.
Last but not least, v-ati mai putea confrunta si cu figura tanărului Verhovenski, ale carui trăsături organizatorice si vocatie de lider s-ar putea să nu va fie defel străine… precum si cu ideea insăsi de INDRĂCIRE – respectiv cu ipostaza modernă a Diavolului, pe care bătranul Feodor Mihailovici il descria sub infătisarea unui „intelectual jerpelit, cu suflet de valet”.
Vă doresc numai bine… si dacă se poate, treziti-vă cat mai e timp din hipnoza ideilor repetitive!
Aveti dreptate doar intr-o privinta: nazismul si comunismul
nu sunt echivalente deoarece comunismul a fost mai
sinistru !
Domnule Moroianu, avem în mod clar o diferență de percepție. Aveți dreptate cu sufletele schilodite, dar pentru mine suflete schilodite sunt acelea care la 23 de ani de la căderea unui regim totalitar sau, mă rog, cvasi-totalitar arată că nu pot renunța fix la aceleași practici și visează interdicții, răzbunări, obstrucții pentru „dujmanii poporului” etc. – adică fix ceea ce îi acuzau și ei pe comuniști că fac. În ceea ce mă privește, și ca să-i răspund și pretinsului istoric de mai sus (zic „pretins” pentru că maniera de scriere e complet ilogică, sub posibilitățile unui intelectual veritabil – sau poate o fi fiind istoric made by „Spirtu Haret”, mai știi…), consider că maniera cea mai simplă, eficientă și mai ales DEMOCRATICĂ de a face procesul comunismului este de a permite, la fel cum permite orice țară civilizată de pe lumea asta (nu mai zic de Europa în care pretindem că ne-am integrat… cu moravuri balcanice), existența unui partid comunist și a-l lăsa să participe la alegeri. Scorul electoral al acelei formațiuni (eu nu îl dau peste 0,3%) ar fi cel mai relevant proces care s-ar putea face comunismului românesc. În rest, un proces al comunismului de tipul procesului nazismului au mai explicat alții de ce nu se poate face, și de fapt de ce cele două fenomene politice nu sunt echivalente și nu pot fi echivalate. Dar, pentru a nu relua explicația, vă recomand să citiți ultimul articol al lui Dan Alexe de pe situl Europei Libere. Cu acestea fiind zise, eu îmi închei intervențiile aici și vă salut cu respect pentru tonul cordial al polemicii.
lipseste procesul comunismului si interdictia de a mai folosi
simbolurile acestei „ciume” recente. Dupa aceasta, poate vor mai intelege si altii in ce „mizerie” (fizica si morala) au
fost siliti sa traiasca…
Intr-adevar, 100 000 de victime „fizice” (presupunand ca la atata s-ar reduce bilantul celor 45 de ani intunecati, ceea ce personal nu cred) reprezinta o cifra modesta fatza de performantele lui Stalin, Mao sau Pol Pot (si ei niste personaje la fel de simpatice, dar mult mai eficiente decat „Ana, Luca si cu Dej”)…
Dar ce ne facem cu milioanele de suflete schilodite, de minti crescute in intunericul minciunii si al limbii de lemn, sub soarele negru al luptei de clasa, despre drama carora randurile d-tale depun cea mai elocventa marturie involuntara?
Cu tot finalul “salvator” al eseului Nimeni nu pomeneste de Procesul Comunismului. Uimirile dau buzna. Doar uimirile, dar si unii-unele “molii” sau imberbi cugetatori ( @Lucian Sarbu care insista) impartind doctrine de veche sorginte proletara propagandistica de la Biroul Organizatiei de Baza. Surpinzatoare este totusi lipsa unor lamuriri, tacerea profunda, interpretarile trunchiate, Comparatia “usurica” a perioadei miscarii legionare ( vasta si profunda “tema”, “teama” si “spaima”, intr-un context geo-politic-economic-istoric, 1914-1944, teribil de nuantat, complicat si complex) si a prezentei, “scurte”, in guvernul Romaniei, a extremismului legionar, spre sfirsitul perioadei interbelice, si asemanarea “directionat-directiva” cu un asa-zis Totalitarism Nazist in Romania, surprinde ginditor si “iconoclast”, chiar “usor” revoltator o post-modernista atit de cautata asemanare-calchiere a fascism-nazismului si comunismului, totalitarisme criminale Mult Asemanatoare DAR cu Specificitati Esentiale Diferite, extrem de NE-Asemanator Diferit-deosebite, pe care, se pare, cei mai multi le ocolesc, convenindu-le astfel.
In acest context, Nu mai ramine decit de subliniat, cu riscul repetarii ingrijorarilor evidente, ca “vilvataia” in jurul simbolisticii comuniste nu face decit sa ocoleasca in modul cel mai real-penibil Concreta Dilema si Vesnica Nedreptate Comisa si perpetuata si astazi, cu grija vehement doctrinara, extrem de grava si periculoasa, EVITAREA cu orice pret a Procesului Comunismului ( in comparatie cu Procesul Nazismului si Fascismului si Denazificarea, efectuate rapid si concret imediat dupa 1945)
De aceea, in incheiere, trebuieste subliniat apasat, ca in cazul Comunismului, intre Sim-Bol si Bol, nu exista nicio diferenta, iar vesnica “mitologica” intrebarea populara neaosa autohtona, “Cade, Nu Cade ?” , din pacate, se potriveste de minune. Precum si cu restul ! Repetindu-se dragut aproape “poetic” si teribil de “romaneste”. Nici Nu poate fi Altfel !
Nu există sute de mii și milioane de victime ale comunismului românesc. În lucrarea Du passé faisons table rase ! (urmarea Cărții negre), capitolul despre România, scris de oameni care numai de simpatii pro-comuniste nu pot fi acuzați, cifra înaintată e de maxim 100.000 de victime și include la grămadă morții și „reeducații” (adică deținuții politici). Păi nu vă supărați, dar numai la 1907 au murit 10.000 de țărani bombardați de „eroii” dvs. Recent, în 2010, doar 16% dintre români se declarau a fi fost în vreun fel afectați de regimul comunist, deși aproape 50% erau de acord că regimul a fost o tâmpenie. Dacă nu vreți să înțelegeți că violența de clasă a regimului comunist nu a venit pe un vid, ci în continuarea unor violențe de clasă la fel de oribile care au configurat istoria acestei națiuni în perioada interbelică, n-aveți decât să dormiți liniștit în continuare și să credeți că o seceră și-un ciocan băgate sub preș vor ascunde și sângele atâtor nevinovați.
Stimate domn, numarul victimelor criminalului pe care-l invocati se ridica la sute de mii de morti si milioane de vieti schilodite (inclusiv a d-tale, chiar daca nu-ti dai seama), de aceea razbunarea pentru cei 11 ani de detentie pare sa fi depasit cu mult nivelul luptei cu
„adversarii politici”, pentru a se transforma in lupta cu poporul român – o lupta din care individul respectiv a obtinut includerea pe lista celor mai odiosi renegati si tradatori ai neamului.
Cat despre d-ta, chiar daca varsta intr-adevar te-a impiedicat sa cunosti binefacerile deceniilor comuniste, ca mentalitate si exprimare ai toate caracteristicile unei relicve a acelor timpuri.
Oricum ar fi interesant sa ne relatezi mai mult despre istorie familiala, studii si profesiune…
Stimate domnule Moroianu, numele meu e cel real, așa că nu înțeleg de ce îl puneți între ghilimele. Spre deosebire de toți frustrații care mai comentează online eu nu am nimic de ascuns și îmi susțin ferm opiniile. Nu sunt deloc nostalgic și nu am nici o legătură cu „Șt. Gheorghiu”, în primul rând fiindcă nu-mi permite(a) vârsta. Acestea fiind zise, ceva la obiect aveți de comentat vizavi de comentariul meu? Să înțelegem că totul va deveni roz în istoria României dacă o seceră și-un ciocan vor fi interzise? Apropo de istoria României, hai să vorbim sincer: după ce Gh. Gheorghiu-Dej a stat 11 ani degeaba la pușcărie pentru că a fost implicat în grevele de la Grivița, dvs. ce credeați că le va face adversarilor săi politici – o să-i pupe, o să-i mângâie pe cap și eventual le va întinde covorul roșu cedându-le de bunăvoie puterea? Atunci dați-mi voie să vă zic că sunteți naiv.
Stimate domnule „Sârbu”,
Un om ca Dvs, cu o temeinica educatie politica plamadita pe bancile lui Stefan Gheorghiu si ale altor „Academii”, trebuie sa se simta tare stingher in secolul acesta XXI, care nu-i ofera decat comparatii defavorabile cu minunatele decenii 6 si 7 ale secolului trecut, in care si-a cimentat convingerile revolutionare si solidaritaea cu taranii de la 1907, muncitorii „ucisi cu mitralierele” in 1918, 1920, 1933, ostasii cu
„armamente invechite” si alte victime ale burghezo-mosierimii si ale „fostei monarhii de Hohenzollern”!
Sper din toata inima ca in deceniile respective sa fi avut sansa binemeritata de a va exersa intr-o pozitie suficient de vizibila vocatia de inginer de suflete si terorist ideologic in actiune.
Tot ceea ce va ramane acum nu mai e decat nostalgie…
… să se interzică și simbolistica partidelor vinovate de crimele împotriva muncitorilor din 1918, 1920, 1929 și 1933. De asemenea, rog respectuos să se interzică, din decență pentru memoria:
– țăranilor uciși la 1907;
– soldaților trimiși cu armament învechit și fără cele necesare la lupta pentru câștigarea Ardealului și la Turtucaia în 1916;
– muncitorilor și liderilor socialiști masacrați cu mitralierele în timpul grevei din decembrie 1918;
– prizonierilor politici (în marea lor majoritate legionari, dar și comuniști și alți „indezirabili”) masacrați cu sălbăticie în pușcării în perioada 1938-1940 din ordinele lui Carol al 2-lea…
…orice cult public și orice pupincurism la adresa fostei monarhii de Hohenzollern.
Nu în ultimul rând, ar trebui mai întâi pedepsite exemplar referirile pozitive la adresa criminalului de război Ion Antonescu. Și nu doar criminal de război, ci și ucigaș de țărani (în 1907 Ion Antonescu a participat activ la reprimarea răscoalei) și părtaș la regimul totalitar legionar de după căderea lui Carol. Momentan Ion Antonescu are câteva busturi în România, plăci memoriale pe biserici, și despre el se poate vorbi encomiastic fără să se supere nimeni, afară de câțiva evrei bătrâni din Israel.
Numai când se vor interzice toate acestea voi putea zice că tupeul celor de la IICMER merită satisfăcut. Să tragem cortina peste secolul XX, fie; dar hai s-o tragem de tot, nu doar așa cum convine oligarhiei care ține în brațe și care este reprezentată ideologic de IICMER-ul.
Inainte ca sa se ajunga la „problematica” (interzicerii) simbolurilor comuniste, ar fi trebuit, dar tot mai curioasa devine eludarea, ocolirea, EVITAREA, Procesului Ideologiei (criminale) Comuniste , singurul Eveniment de la care „lucrurile” ar fi putut re-porni, DAR pe care „Toata” „Lumea” nici macar nu il abordeaza ca tema, subiect, evocare. Si nu doar din acest simplu motiv Esential, „lucrurile” au ajuns, azi, unde au ajuns si continua cu nonsalanta halucinanta intr-un perpetuu declin si minciuna. Nimic, absolut nimic, nu se poate cladi cu adevarat fara de Adevar. Si de aceea si de aceasta, lucrurile nu pot fi ALTFEL. Unde E Procesul Comunismului ?!?
Stimate domnule Simonca,
Cu tot respectul pentru echilibratele dumneavoastra comentarii privind lumea literara, pe care o percepti de cele mai multe ori corect, cred ca in acest articol abordati o tematica ce nu vi se potriveste. Mai intii nu se poate vorbi despre o supradimensionare pozitiva a perioadei interbelice, ci doar despre o conjuctura politica si sociala ce impunea o anume viziune nationala. Cit a fost ea gresita ramine de discutat, important este ca a creat valori nationale autentice si definitorii pentru poporul roman. Daca imi permiteti un aforism, nu poti condamna cu mintea ce ai trait cu sufletul. Apoi, cit priveste comunismul, el continua sa reprezinte o veriga a oricarei doctrine de stinga, este adevarat, dezavuata in excesele totalitariste ce i-au provocat decaderea. Dar nici aici nu poate fi vorba despre reevaluarea unui sistem politic determinat de cele doua conflagatii mondiale ce au facut din secolul XX cea mai singerosa perioada din istoria umanitatii, ci despre cultivarea altor valori importante pentru spiritul romanesc de care, de buna seama, aveti cunostinta. Regret ca, in pofida echilibrului ce va caracterizeaza, aveti impresia ca Holocastul din Romania, care nu poate fi negat, ci redus la dimensiunile lui reale, nu poate fi discutat de la tribuna Academiei Romane. Asa-zisul negationism este impropriu si are, la rindul sau, conotaii totalitare. Atit in perioada interbelica, cit si in comunism, romanii au gasit mijloacele consolidarii structurileor lor nationale si este regretabil ca unii intelectuali de marca nu izbutesc inca sa se desprinda de o anumita superficialitate supusa emotivitatii denigratoare. Am suferit mult mult in comunism, si daca este sa ma intelegeti, nu am fost nici macar membru al PCR sau UTC, iar in comunism nu am reusit sa public nicio carte, motiv de adinca frustrare ce m-a facut sa ma revolt pe 21 decembrie !989 in Piata Universitatii, insa cu timpul am inteles ca suntem mai putin vinovati fata de altii si mai mult fata de noi insine.atita vreme cit sunt tot mai putine elementele ce ne leaga ca natiune ce trebuie sa se apere, mkai presus de orice, pe ea insasi. Poate suna ridicol, dar este un ridicol pe care mi-l asum la o virsta ceva mai inaintata.
Cu toata bunavointa, stimate domnule Ovidiu Simonca, poate (ne) precizati („Romania a trecut prin doua totalitarisme……”) CARE ESTE perioada Istorica a Totalitarismului Nazist ( romanesc ?) prin care Romania „a trecut” pentru ca astfel sa putem sa ajungem sa facem o comparatie-paralela obiectiva corecta cu Totalitarismul Comunist prin care Romania ” A TRECUT” ( cam cum trece trece trenul printr-o gara ? vremea ? ploaia ? raceala ? cocorii pe cer ? ). Va multumim anticipat !
„Problema este că stînga românească nu poate funcţiona dacă nu se raportează critic şi nu se distanţează de comunism.”… Pai cere-le matale lui Tonta sa se distanteze de Sîrbu si Iliescu, lui Bombonel sa se detaseze de Angelo Miculescu, si la toti bei-beizadeii astia cu tati, bunici, bunice si matusi bolsevice, sa se dezica de aia care au facut din ei… oameni… Ma rog, un soi de oameni… Vorbim ca sa ne aflam in treaba, in definitiv singura politica existenta in Romania de azi este politica porcimii politice adunata la troaca nationala. Cui nu i s-a facut inca sila defuinitiv, ii mai dau inca trei luni. Daca nici pana atunci nu va fceti bine, nu-i nici o paguba.
Vad ca nu-i da nimanui prin minte sa scota in afara legii lipsa de stat de drept sau lipsa bunastarii. Nu le-am avut niciodata (in afara de mitica perioada interbelica, desigur) si, dupa reactiile nervoase ale prietenilor nostri occidentali, nici nu o sa le avem curand. Baza oricarei societati moderne functionale, cum ar veni. E mai simplu sa combatem simboluri ca nu cere cine stie ce efort mental si, in plus, putem sa ne dedam linistiti sportului favorit al culturilor primitive – vanatoarea de vrajitoare.