Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Simplitatea care aduce voturi
- 28-05-2014
- Nr. 724
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Editorial
- 11 Comentarii
Oricît am strîmba din nas, oricît ne-am arăta scepticismul, oricît am dori să găsim ceva care să-i micşoreze victoria şi s-o ducă în derizoriu, intrarea candidatului independent Mircea Diaconu în Parlamentul European este o performanţă. Ne place sau nu, cifrele sînt grăitoare: Mircea Diaconu a obţinut un scor mai mare decît partidele care dau reprezentanţi în Parlamentul european, PMP şi UDMR, dar a cîştigat şi în faţa celor de la Forţa Civică, Noua Republică, Partidul Poporului Dan Diaconescu sau Partidul România Mare – care n-au depăşit pragul electoral. Există o voce, a lui Vasile Dâncu, care consideră că „PSD a pierdut şase procente, prin susţinerea lui Mircea Diaconu“, pe care l-ar fi ajutat să adune semnături şi care ar fi creat confuzie la vot, multe persoane punînd ştampila şi pe PSD şi pe Mircea Diaconu – anulîndu-şi votul. Realitatea nu este atît de simplă cum o prezintă Vasile Dâncu. Afirmaţiile par o formă de a eluda scorul PSD-ului, 37%, destul de puţin faţă de estimări, şi de a găsi o scuză, un ţap ispăşitor. Situaţia este mult mai prozaică decît încearcă Vasile Dâncu s-o explice sociologic. În acest alegeri, Mircea Diaconu a fost o pată de lumină, într-o ofertă electorală […]
Pornesc de aici: Oamenii l-au preferat pe Mircea Diaconu pentru că, în nici o altă parte, n-a apărut nici un candidat independent credibil.(Ovidiu Șimonca)
O afirmație hazardată (blînd spus) și nenorocoasă, din păcate pentru OȘ. Candidați credibili au mai apărut și-n alte părți, altminteri nu puteau candida (un număr minim de semnături, nu?) Dar ceilalți candidați n-au avut acoperire națională, ca Diaconu.
Un test al credibilității lui Diaconu ar fi numărul de voturi în București, în secția de votare de care ține – electoral vorbind. Ar fi adunat Diaconu numărul necesar de voturi doar pe plan local, așa cum au fost nevoiți să-ncerce ceilalți independenți?
Adevărat, listele au fost naționale. Dar vedem că pe ceilalți candidați nu i-a votat nimeni (ori aproape nimeni) de prin alte părți, căci nu-i știa.
Dacă notorietatea este factor de credibilitate, inducem ideea unei greșite înțelegeri și a uneia, și a celeilalte, la electorat. Nu văd rostul de a merge și noi – civilii societății civile – pe varianta electorală a marilor partide, care pleacă de la premisa că electoratul e bătut în cap, totu-i să știi sa-l duci de nas.
Dar să vorbim despre credibilitatea intrinsecă a lui Diaconu. OȘ admite că A3 l-a ajutat dar nu și că l-a, decisiv. Însă dacă-l ataca, era decisiv? De pildă, dacă insista pe speța care i-a dat de furcă fostului senator, ministru și liberal Mircea Diaconu. Cum și pe subterfugiul prin care Diaconu ”s-a scos” – nu din incompatibilitatea de care l-a acuzat ANI, aceea a rămas bătută-n cuie, ci din urmările juridice ale aceleia – și nu din toate. CCR a hotărît că interdicția de a ocupa funcții publice nu se extinde și asupra mandatului de europarlamentar. Probabil că, la CCR, europarlamentar e profesiune liberală, nu funcție publică. Faptul că europarlamentarul e plătit din bani publici, și că e-n serviciul instituției UE nu e de natură a clinti convingerea CCR, că nu se poate compara cu aceea de parlamentar național ori demnitar național – la care interdicția pusă lui Diaconu funcționează bine mersi. Astfel că ne putem trezi cu Diaconu președinte al CE, dar incompatibil cu funcția de prim-ministru al Ro. De unde se vede că o funcție publică europeană e mult sub rangul uneia românești.
Cum a ajuns Diaconu în stare de incompatibilitate? Românește, pur și simplu: nu s-a sinchisit de cerințele legii, ca orice senator care se respectă. Era musai să fie și senator, și director de teatru, și ministru, și partener de afaceri cu nevastă-sa, la teatrul la care amîndoi erau angajați? Ca om politic românesc, era musai – altminteri, la ce mama supărării te mai alegi, să ții cont de legi ca ultimul amărăștean?
Dar ca om politic european? Păi, n-avem decît să ne-ntrebăm dacă Diaconu ar fi fost votat în vreuna din țările UE, altele decît România și Bulgaria.
Nu mă interesează Mircea Diaconu, n-am vreo pornire împotriva lui. Ce mă interesează este altceva: o parte a societății civile s-a mobilizat în sprijinul lui – la Iași, de exemplu. Acțiune din fronda împotriva politicii, politicianismului, partidelor parlamentare. Din sila resimțită față de ”clasa politică”. Căreia ”i s-a dat peste bot” prin alegerea lui Mircea Diaconu, care nu mai făcea parte din, dimpotrivă – apărea ca o victimă a inamicului public care este ”clasa politică, la ora actuală.
Asta-i toată credibilitatea lui Mircea Diaconu – de candidat antisistem. Societatea civilă nu s-a mobilizat pentru toți independenții, n-a avut forța de a se, decît pentru unul singur. Din păcate pentru ea, nu criteriul credibilității a contat – măcar vreo doi alți independenți erau cel puțin la fel de credibili, dacă nu chiar doar ei erau. A contat criteriul vizibilității. Ca notorietate, actorului Mircea Diaconu nu-i putea sta alături decît fosta gimnastă Corina Ungureanu. Atîta doar că, la campioana olimpică, mondială, europeană, a contat – în ochii societății civile militante, zic – apariția sa în pictoriale picante.
Societatea civilă a susținut un candidat antisistem care a fentat sistemul. În felul acesta, societatea civilă a pierdut pariul cu ”clasa politică”, pentru că l-a cîștigat învingînd-o cu propriile-i arme.
Dacă mai socotim și că sînt gogorițe politicianiste afirmațiile potrivit cărora Diaconu a fost discret dar eficient susținut pînă și de PSD – ca să crape de ciudă Antonescu-PNL, domnule Șimonca, ce-i așa greu de înțeles? – atunci vedem că societatea civilă putea face cu-adevărat ceva viabil pentru ceea ce-nseamnă candidatură independentă. Scorul lui Diaconu – peste al celorlalte partide, altele decît PSD&co și PNL – arată că se putea crea un precedent favorabil schimbării politice pentru care militează societatea civilă. Mulțumindu-se cu ”o victorie de palmares”, societatea civilă a ratat una reală, de perspectivă pentru societatea românească, în ansamblu.
Sa mi se spuna mie ca M Diaconu e o pata de lumina, dupa tot circul si milogeala din parlament, dupa smecheriile (ilegalitatile!) facute la teatru cu sotia, dupa incompatibilitatea cu cele doua functii, zau domnule Simonca 0, haideti sa vorbim serios ca ne vad (si ne aud) vecinii!
Apoi cand ati trecut in partea ailalta ati luat-o cu marul putred. Mi se pare dezgustator. Ca va legati de Presedinte, se poarta, e la moda. Dar ce aveti cu Elena Udrea? Argumentati-mi ca n-a fost un ministru foarte bun si ca ministrul actual e mult mai bun decat ea. Ca s-a dat cu parasut. Inchipuiti-va pe VV Ponta dandu-se cu doua-trei parasute, ca una nu-l tine. De ce nu va angajati si la A3, merita, ca aia platesc foarte bine!
Dacă-mi îngăduiţi, stimate domnule van kiparos, adaug, şi eu, o veche, mult mai veche (luna lui Brumar 2005) „mândră corabie” de a mea, care, cu-a Dvs, ar face un „unduiet” duet acvatic…
ODĂ LA VODĂ
„Mândră corabia, meşter cârmaciul!” (Zaharia Stancu, citat din memorie)
Când mătură gabia
vreun val mai dibaciu,
el scoate prompt sabia
sau pune gârbaciul
pe valul ce,-n rabia
lui, cere haraciu
în vieţi şi, ca scabia,
se ţine de vraciul
destoinic ce, àbia,-i
stopase ravagiul…
Mândră… ş. cl.
Eu nu pronunţ àbia,
ci-abià, – dar gârbaciul
rimării în -àbia
mă schimbă-n cârpaciu
nedemn de corabia
pe care cârmaciul
o ia din Corabia
şi-o duce, robaciu,
până hăt în Arabia, –
ca turma lui, baciul…
Mândră… ş. cl.
Thàlatta,-n rabia
ei, a naufragiu
îşi cască larg labia
zimţată,-n oragiul
în care, ca vrabia
cea fără coragiu,
zăcem pe corabia
pe care cârmaciul
o mână cu sabia
în mână, dibaciu…
Mândră… ş. cl.
GLOSAR: Stancu [Zaharia], „desculţ”; gabie, „platformă cu balustradă aşezată la capătul de sus al catargului unei nave pentru a permite observarea orizontului şi (la corăbiile cu pânze) manevrarea pânzelor”; gârbaci, „bici mai dihai” (utilizat, pe vremuri, şi de Xerxes); rabie, „turbare”; haraci, „tribut” (licit); scabie, „râie”; vraci, „taumaturg, şaman sau guru carismatic”; Corabia, „ilustru port la Dunăre”; robaci, „harnic, muncitor”; Arabia, nume generic pentru spaţiul musulman; „ca turma lui, baciul”, – aluzie la transhumanţă; Thàlatta, „mare greacă” [a nu se confunda cu lacul Greaca!]; naufragiu, pronunţabil, în ocurenţă, trisilabic: nau-fra-giu; labie [zimţată], – no comment!; oragiu, „furtună”; coragiu, versiune rustică a lui curaj…
P.-S.: Atenţie la regimul diferit: 10 verb, 20 substantiv, al unuia şi-aceluiaşi cuvânt (din rândul antepenultim şi penultim), anume mână. (Adăugăm că cele două versuri se referă la [înde]mânare, iar nu la mânărie!)
Nu stiu cat procent de arivism este in M.Diaconu , dar eu il plasez in randul oamenilor onesti care incearca si ei ceva in a depasi dificultatile economice postrevolutionare , nu prin furt , nu prin mita , ci prin efort propriu .Ce i s-a imputat de fapt in conflictul de interese? Ca era parlamentar si director de teatru?Totul era la vedere , nu patron de diverse societati , care de care mai discutabile , daca nu cumva din zona ilicita , dar trecute pe numele unor membri ai familiilor lor.Director nu s-a instalat cu de la sine putere , ci cred ca cei din teatru l-au ales , iar ca senator si-a castigat tot prin vot mandatul.
Acum , cand printr-o campanie dusa de unul singur pe toate coclaurile , si-a castigat mandatul de europarlamentar , ne gasim , nu putini , sa afirmam ca de fapt daca nu-l ajuta PSD si A3 nu ar fi reusit.Poate ca procentul ar fi fost mai mic fara micul ajutor (ca de unde nu este foc , nu iese fum!) , dar am convingerea ca tot ar fi reusit , absolut de unul singur. Si asta nu pentru valoarea sa ca actor de nu stiu care mana (sunt destui cei care sunt in masura sa ierarhizeze) , ci pentru simplul motiv ca a aparut si un candidat care nu are in spate intreaga structura organizatorica si fondurile si mitele de campanie ale unui partid politic , cu un mesaj de bun simt , nu departe de cel al lui Spirache Necsulescu.
Cat a strans PMP-ul lui Tomac , dar de fapt al lui Basescu&Udrea? Voci ale diasporei mentionau chiar aici , in OC , ca PMP a „luat ” din diaspora cele mai multe voturi (cca 28%) devansandu-i cu mult pe ceilalti competitori. Nu contest procentul dat de BEC , ci doar notez cifra absoluta: aproape 8500 voturi , parte a celor cca 340.000 voturi obtinute de PMP ,adica 2 mandate de europarlamentar.
Si Udrea , si Basescu se aratau foarte multumiti de scor. Nu stiu cate voturi a primit PMP din Basarabia , unde Tomac in campanie promitea chiar un loc in PE unui basarabean chinuit prin puscariile celor de peste Prut , unde Basescu declara ca vrea sa obtina cetatenia moldoveneasca , dar se pare ca moldovenii nu prea au pus „botul” la gogoritele fondatorilor PMP , cum nici cei din tara nu au dat navala sa stampileze „speranta noastra si mandria ” izvorata din luminata minte a lui „draga Stolo”.
In ce ma priveste , m-am saturat sa-i vad pe unii politicieni in aparitiile tv cu aceiasi frecventa ca horoscoapele sau stirile despre „divele” gen Bianca lu’ Bote. Nu vreau sa-mi ranjeasca Base nici de pe snowmobile , nici sa hahaie cu Becali la chiolhane , ori nasind puradeii interlopilor colorati .
Nu ma intereseaza nici rolul de copilot al lui Ponta si nici nu vreau sa vad/ascult declaratiile sale de cum te simti in cabina unui F , la fel cum sunt dezgustat si de perpetua gura pana la urechi a lui I.M.Pascu , ori stradaniile (reusite , in final) ale d-nei Udrea de a incaleca un pur-sange.
Nu mai pot de bine alesii nostri , multi , nimicuri care nu se multumesc cu banii si asa prea multi pe care-i iau , ci sunt si „tunari” de cea mai joasa speta.Judecatorul mafiot Mustata se pensioneaza cu o pensie de 10.000/luna , iar un mahar de la Cluj ia , dintr-un foc , 175.000 , dar nu se stie ce paduchi mai are pe la cusaturi.
De aia m-am saturat sa vad alesi pe sticla in discutii de carciuma. Ei sunt alesi sa se ocupe de treburile tarii nu sa-mi arate „talentele „de care dispun!
Cand avem asemenea alegatori si asemenea sustinatori,
vai de biata Romanie, ce viitor o astepata: „Cu stangul, inainte, mars !”
Mircea Diaconu a batut un partid – PMP !!! A fost si in fata UDMR-ului.
Nu mai vorbim de alte caricaturi de partid: Forta Civica, Partidul Poporului… – care au alergat cu picioarele impleticite.
S-au lasat toti votantii lui Mircea Diaconu manipulati de Antena 3? Sau au fost scarbiti de Elena Udrea, MRU, Dan Diaconescu, Mihail Neamtu ???
Nu e aiurea-n tramvai sa pui pe seama Antenei 3 proasta campanie a PMP – cu Basescu fotografiat sub briza marii ? Daca PMP nu era inrobit de „indicatiile pretioase” basesciene, nu s-ar fi vorbit de Mircea Diaconu – „arivistul… Deh, cand ai o campanie catastrofala, cu un limbaj de mahala, cu un comportament de gang, dai vina pe Mircea Diaconu.
Bravo lui Mircea Diaconu! Felicitari!
Diaconu este si a fost un actor onorabil, dar de planul doi. Nu este si nu a fost niciodata un mare actor cum exgereaza Antena3. Facea bine sa ramana la actorie. Dar ros cum este de ambitie si arivism a preferat sa fie sustinut de PSD ca sa ia un post de europarlamentar. Ce va face la Burxelles? Ne-a spus-o chiar el: le va vorbi europenilor despre „pajistile si gâzele din Romania”??!! Pentru asta va lua un salariu lunar de mii de euro. Total penibil.
@ cind ai 37% si al doilea partid are abia 15%, sa nu-mi spuneti ca asta nu e o victorie ca pe vremea FSN-ului. In cifre, or fi voturile mai putine, dar ca pondere este uriasa distanta intre primul si al doilea partid. PSD a devenit, iarasi, un partid-mamut, care conduce cam fara opozitie, ceea ce este foarte grav. Si cred ca presedintele Basescu nu reprezinta opozitia si nu atrage voturi. Ar trebui o altfel de opozitie, fara Basescu atit de implicat.
Pentru mine, toti sint alegatori: si cei din Teleorman, si cei din diaspora, si cei din Bucuresti, si cei de la Cluj.
Ma mira si usurinta cu care PNL face aliante, cind cu PSD, cind cu PDL, acum. Sigur, ar fi o alianta fara Basescu, o alianta care va incerca sa se opuna PSD, sa dea un unic candidat… Vom vedea daca asa ceva va rezona cu asteptarile electoratului… conteaza mesajul, conteaza candidatul, conteaza cit de dispusi sint alegatorii sa treaca peste istoria celor doua partide aflate multa vreme in confict…
„De ce PSD – partid zdrobit mulţi ani – a renăscut şi are scoruri mari, întîlnite în vechile mandate ale lui Ion Iliescu?” Ce inseamna sa batzi campii, ia compara, Ovidiu Simonca, numarul de voturi pentru pesedisti de duminica cu cele din 90 sau 2000? Sau macar cu cele – mincinoase intr-o proportie insemnata – din vara lui 2012? De la 7.4 milioane (vreo 5 in realitatea) la 2 milioane inseamna „renastere”? Ca sa nu mai vorbim ca marea majoritate a acestor 2 milioane vin de la balastul, lestul unei societati civilizate. Ia du-te, O S, in Teleorman si vezi cum au votat nenorocitii aia care si-au colmatat din lene si prostie santurile si albiile paraurilor, nu si-au asigurat nici la minim casele, i-au privit de pe margine pe jandarmii care le-au curatat santurile dar au primit pomana pentru pagubele propriei prostii de la ponta DIN BANII CONTRIBUABILILOR CORECTI, inclusiv a fraierilor care respecta legea si si-au asigurat casele.Aici e pericolul mortal pentru Romanai: destinul nostru al tuturor sa fie decis de balastul – ca sa nu spun scursura – populatiei ramase pe aici dupa ce cei doritori de munca adevarata au umplut Italia si Spania.
Domnule,
Chiar credeţi că simplitatea i-a adus voturi lui M. Diaconu ? Credeţi asta? Naiv nu sunteţi, manipulator – da. Restul – în scrierea dvs. – e cancan… poveşti copiate, pardon, emanate chiar de la antena de care vorbiţi… Pe scurt: încercaţi, totuşi, ca om al condeiului, să faceţi o propagandă mai subtilă, că se vede firul de aţă albă…
Mircea Diaconu a luat eventual din voturile PNL si nici intr-un caz din cele ale PSD. Dar, in primul si in primul rand, este meritul sau.