Simptome si reactii

Cu citeva exceptii notabile (la care ma voi opri cu un alt prilej), lumea literara romaneasca pare din ce in ce mai mult un mecanism care se invirte in gol. Simptomatic e, inainte de toate, golul ideilor. Dupa o perioada de deruta, in care s-a crezut probabil ca literatura nu mai are nevoie de idei – ceea ce a incurajat orientarea masiva a unor creatori literari de opinie spre lumea jurnalisticii, politicii si a televiziunii –, nevoia unei repolarizari a atentiei asupra vietii interne a literaturii s-a facut si ea simtita. Vezi printre altele faptul simptomatic ca o revista fara audienta precum Contemporanul. Ideea europeana s-a transformat peste noapte intr-o asa-zisa publicatie de directie, fara ca ea sa reuseasca astfel, cu exceptia unor editoriale ceva mai ofensive semnate de Nicolae Breban, sa iasa din comoda-i mediocritate. Dar acesta e un exemplu simplu, poate cel mai benign, cita vreme in provincie periodicele literare se inmultesc nestingherite ca ciupercile dupa ploaie. Tot literatura, saraca! Tot de la ea se asteapta pina la urma marea recunoastere publica. Vad in acest fenomen al unei noi revigorari a diletantismului agresiv si al unei noi migratii spre teritoriul literaturii (in care se inscriu ministri ca Radu […]