Singapore 2016 sau despre acei centimetri în minus care nu contează

De cîteva zile, reflectoarele s-au stins în impunătorul Singapore Indoor Stadium din Kallang. Marea sală, cu o capacitate de 12.000 de locuri, concepută de arhitectul nipon Kenzô Tange, s-a dovedit o scenă de mîna întîi pentru spectacolul oferit de cele opt jucătoare calificate la Turneul Campioanelor, ediţia 2016. De cîţiva ani, conducătorii WTA, din raţiuni ce privesc propaganda tenisului feminin şi atragerea unui spor de popularitate pentru această variantă a tenisului mondial, distribuie organizarea Mastersului către oraşe din regiuni pentru care sportul alb şi mai ales cel feminin reprezintă o îndeletnicire exotică. Mai întîi Istanbul, acum Singapore. Pe de altă parte, însă, organizarea a fost perfectă, iar afluxul de spectatori, ca şi televizarea planetară confirmă interesul crescut faţă de fenomen. Turneul a fost un succes, sportiv, de entertainment şi financiar, iar faptul că rezultatul ediţiei trecute, recte triumful unei outsidere în finală, a fost reeditat, reconfirmă caracterul deschis al competiţiei care pune capăt unui sezon lung, dur şi obositor. Dacă anul trecut, în Singapore, cîştiga talentata, dar firava poloneză Agnieszka Radwańska, în 2016, victoria i-a revenit altei sportive lipsite de talie şi gabarit, slavă şi ea, slovaca Dominika Cibulková. Cea reputată în circuit ca exagerat de zdupeşă şi iute schimbătoare […]