Singur în faţa porţii goale

Printre sutele de fluturaşi ai speranţei electorale pe care calc fără să vreau, unul mai special îmi atrage atenţia. În mod obişnuit nu m-aş opri să-l studiez – nu recunosc numele, partidul sau logica acelui candidat, dar mă simt uşor stupefiat de mesajul său: „am încredere că mă vei vota pe mine“. Cromatica fluturaşului începe să-mi zgîrie retina şi merg mai departe. Nu sînt melodramatic, dar mă opresc cîteva secunde în faţa porţii terenului de fotbal. Una singură, cealaltă s-a rupt în urmă cu 14 ani şi tot ruptă este. Sectorul şase. Oare contează sau interesează pe cineva dacă încerci să dai un vot de blam? Să mişti un sistem de caracatiţe care se urăsc şi se vînd una pe cealaltă, dar care se vor alia să ţi-o tragă de cîte ori vor putea?   Ce este de fapt votul în societatea românească? Este o datorie civică, o modalitate de afirmare a sinelui la un nivel societal sau pur şi simplu o componentă a dreptului la liberă exprimare? Votul nu este o datorie civică. Nu sîntem obligaţi să votăm şi nici nu ar trebui să încercăm vreodată transformarea României într-o mini-Belgie, de exemplu (în Belgia, prezenţa la vot este obligatorie, […]