„Sint filozof de la 16 ani“. Dialog cu Alexandru DRAGOMIR

Ce e un interviu? O pendulare intre lipsa, intre golurile de memorie si bucuria ca-ti amintesti… Haideti atunci sa incepem cu amintirile… Noica spunea despre dumneavoastra ca aveti „un alt mod, streng, de a concepe filozofia“ si ca, in acelasi timp, uneori, aveti „obiectii brutale, tradind aproape lipsa organului filozofic“. Sintem in anul 2000, aveti 84 de ani, si, pina acum, ati ramas un retras sau, cum spunea cineva, un „tip accesibil doar initiatilor“. Pentru toate acestea si pentru multe altele, spuneti-ne, pentru inceput, cine sinteti dumneavoastra, domnule Dragomir? Cine sint? Un nimeni! Nu am notorietate fiindca n-am calitati social-vizibile si, indeosebi, fiindca n-am urmarit asta niciodata. Sau imi fac iluzia ca n-am urmarit indeosebi asta si ca, daca as fi facut-o, cine stie ce ar fi iesit… Dar, cum nici n-am scris nimic, sint de fiecare data foarte mirat cind mi se spune ca sint stiut sau cunoscut sau pomenit ici-colo. Nu se inghesuie lumea, dar… in fine. Sigur ca asta mi se trage din pricina prietenilor pe care i-am avut, indeosebi a lui Dinu Noica, dar si a lui Mircea Vulcanescu si a multor altora. Cu Cioran n-am fost prieten, in intelesul ca, desi nu era o diferenta […]