Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Slogănoiul
- 16-11-2012
- Nr. 650
-
Horia PĂTRAŞCU
- OPINII
- 8 Comentarii
Înălțat din clăbucii tuturor sloganurilor, împielițare a duhului sau a duhorii exalate de mocirla românească, drojdie a apelor murdare ale politicii, Dan Diaconescu are dreptate atunci când afirmă că nu este un politician. Dejecțiile politicii pot fi numite la rîndul lor politice? O asemenea creatură reziduală a înțeles de la bun început că regimul lui de existență este nocturn, situat în intervalul incert dintre veghe și somn. Sigur de atuurile sale, s-a instalat incubus de televiziune, copulînd conștiințele semi-adormite ale românilor în cadrul feeric al viselor de mărire, de bogăție și de răzbunare. Mult timp Dan Diaconescu a înțeles să nu-și depășească limitele mulțumindu-se să colecteze scurgerile onirice ale românilor și să le întărească acestora, cu o perseverență uluitoare, libidoul mămăligos. Prima sa apariție diurnă, o descindere din cotlonul obscur al OTV-ului în beciurile întunecoase ale Poliției, a fost suficientă să-l convingă că lumina solară nu-l arde și nu-l împrăștie ca pe un abur. Practic, prin această rapidă traversare a pieței publice, moroiul s-a convertit la politică, încredițat de acum că astrul zilei poate fi utilizat ca un reflector de dimensiuni cosmice. În fața unei asemenea năluci cotidiene te cuprinde un sentiment de irealitate. Dar este acest sentiment comun tuturor? […]
„putregai ambulant, duhoare, moroi, clabuci, dejectii, libido mamaligos, zoaie, laturi, zdrente, etc.” und so weiter si samd sunt demne de un Becali bacalaureat. Rusinica! E acelasi tip de discurs, un pic mai articulat, dar lipsit de autentic si umor. E un text plin de toxine. DD e mai decent si mai tonic decat dvs., maitre…
„… şi AL urechii sale”, evident.
Plutot „le fric” que „le francais”!
şi a urechii sale francofile, – reproduc două stihuri dintr-o „litanie” a şcolerilor hexagonali:
„Sainte Elodie,
Faites que le français me sourit!”
Intre „sloganoiul” Dan Diaconescu si „sluganoii” lui
Voiculescu de la antene (printre care Antonescu si Ponta)
nu este o mare diferenta ! Oare autorul nu a observat-o
sau nu a vrut sa o observe …
Daca ne scrie *marele* H. Patrascu – ca-i chiar mare (pentru *mine*), ca-l pun, dimpreuna cu M. Caragiale, pantre *marii nostri prozatori* , eu cred ca trebuie de-a ne ciuli urechile. Iar daca *nu ne scrie dansul* (ca de muuult n-am mai auzit de dansul), nu-i bai, ca tot imi place.
Mie mi-a placut (ca, D.D. chiar *asha* merita). Shi totushi… Cam 10% au intentzia de-al vota (sau, macar il *simpatizeaza). La una suta de ani de cand s-a dus Nea Iancu, gulguta, demagogia, *da rezultate*…
Cum scrie autorul, *nu mai avem busola*.Shi, continuam de-a *alege* mincinoshi prin parlament, comportandu-ne ca nishte gaini cu capetele taiate, cari se rotesc aiurea…
Cele bune,
Nea Marin
Impecabila radiografiere.Intre grotesc si ridicol,Diaconescu e creatura sinistra a realitatii politicii romanesti pe un piedestal de gunoaie.Si la fel de sinistre sunt ratacirile,unele neintamplatoare,ale altor persoane politice sau nepolitice dar cu o oarecare spuma de notorietate prin cotineata careia i se spune studioul DD.Ce nu a nuantat Horia Patrascu,probabil dintr-o decenta de a nu acuza in masa,este faptul ca existenta caricaturii PPDD cu liderii si candidatii lui cu tot,se bazeaza pe imbecilitatea politica a unui segment serios din amarata natie romana.In fond e trist.
Maicăă da ce-l mai desfiinţezi! Acuma eu recunosc reuştia figurilor de stil. Mă întreb: este pur şi simplu o atitudine politică sau mai degrabă un exerciţiu de virtuoziate stilistică? Oricum vorba ta este climatul politic românesc, cel care a făcut posibil aşa ceva. Înainte de a fi fost suspendat cam un an, aşa ceva, OTV era parcă incomod puterii. La o emisiune fusese chemat Gen Pleşiţă şi cam înghesuit cu întrebări directe. Au fost pe vremea aia parcă invitaţi serioşi. Şi după reînfiinţare, nu au fost numai subiecte de tip Roxy manelista, Magda Ciumac-Tolea, Elodia ci l-am văzut parcă pe Dinu Giurăscu şi oricum am văzut universitari – nu foarte des, mai degrabă rar, ce e drept – vorbind aici. Ideea care urmează nu e originală: când răul durează 10, .. 20 de ani bunii se amestecă cu răii. că nici o armată de genii în ale justiţiei nu-i mai poate separa.