Sorin Oprescu. Arma pierdută sau cîştigată a PSD-ului în faţa lui Băsescu?

Începuturile mandatelor de primar aduc cu sine o anume înflăcărare şi un activism concentrat mediatic împotriva „sistemului ticăloşit“ şi a incompetenţei care, stupefiant, ne împresoară cu fiecare zi. Începuturile mandatelor au ceva asemănător cu finalurile: ceva trebuie făcut, şi numai noi, cei care sîntem acum, putem face acest lucru. Începutul mandatului lui Sorin Oprescu a adus exact acelaşi lucru. Întrebarea care se pune este dacă înlocuirile aduse sînt reale, bazate pe cauze precum incompetenţa, imoralitatea sau infracţiunile. Realitatea ultimilor ani, cînd, aşa cum PD-ul striga, sintagma „nu înlocuim cîinii lor cu cîinii noştri“ părea atît de reală, umbreşte grav mandatele următoare. Ceea ce reuşeşte Sorin Oprescu prin activismul de care dă dovadă este, în plan imagologic, să-şi creeze o aură de „om care poate“ printre singurii din peisajul politic actual. Între discuţii şi dezbateri, Oprescu începe să apară ca acela care pune piciorul în prag şi îşi face treaba. Un mic Vlad Ţepeş al Bucureştilor. Începutul de mandat îi oferea ocazia să schimbe, şi asta, în ochii electoratului, înseamnă mult. Ritmul în care Sorin Oprescu tăvăleşte afacerile ilegale din Primăria Generală îl transformă într-un adevărat toreador. Primarul general îşi începe astfel scurta cursă pe modelul Băsescu, model pe care îl […]