SOTRON. De la tapul ispasitor la vinovatia colectiva

Eram strinsi mai multi acolo, in fata televizorului: intelectuali romani si francezi, priveam filmul procesului lui Ceausescu, terminat cu executarea acestuia. Francezii bombaneau nemultumiti. „Asta nu e proces, e o inscenare!“. Noi, romanii, desi am fi vrut sa le fim pe plac francezilor si sa ne aratam cit se poate de civilizati, nu prea reuseam sa ne ascundem satisfactia. „Ar fi fost mai bine daca il lasau pe mina multimii, sa-l linseze“, am spus eu. „Ca pe Mussolini!“ Spunind asta, le atrageam atentia francezilor ca si vecinii lor, italienii, au procedat primitiv, ucigind personajul care purta in circa toate pacatele colectivitatii. Si nu era vorba numai de pacate, dar si de contradictiile care existau intre indivizi, ura si dorinta de razbunare, umilinta si furie neputincioasa, sentimente care au dominat ani si ani de zile. Moartea lui Mussolini a linistit pentru o bucata de vreme masele. A lui Ceausescu ceva mai putin, poporul roman nu si-a facut dreptate singur. La procesul dictatorului, el era reprezentat de un personaj pe care nu-l stia multa lume: revolutionarul barbos Gelu Voican. O inscenare, desigur, cum se spunea inca de pe atunci, pusa la cale de Securitate… A urmat Piata Universitatii, dovada ca poporul nu […]