SOTRON. Tigrul din Balcani (I)

N-am apucat sa comentez Raportul Comisiei pentru condamnarea crimelor comunismului. L-am citit superficial, grabit. Am preferat sa fac o calatorie in India (despre care o sa vorbesc, eventual, alta data). Oricum, acest Raport pe care cei mai multi il numesc, prin metonimie, „Raportul Tismaneanu“, are meritul deloc neglijabil ca exista. Altfel, sigur, e departe de-a fi perfect. in primul rind, obiectia profesorului Michael Shafir e valabila: notiunea de genocid nu i se potriveste represiunii comuniste. Guvernantii comunisti n-au urmarit sa distruga o natiune sau un popor. Un genus. Aici si este marea deosebire intre nazism si comunism. Termenul de genocid e abuziv. imi aduc aminte de o polemica din anii ’90 care a pornit de la o fraza a lui Gabriel Liiceanu. Directorul Editurii Humanitas, care tocmai publicase Jurnalul lui Mihail Sebastian, pretindea un fel de fraternitate intru suferinta cu intelectualul evreu persecutat de regimul antonescian. Pastenague o tinea tot intr-o bascalie, in stilul sau prea putin academic: Liiceanu se face frate cu oricine, numai sa treaca puntea… Care punte? Sau e vorba de un vapor? Pe puntea lui Liiceanu stateau de veghe Monica Lovinescu, Nicolae Manolescu, Dorin Tudoran. Lume buna… Nu-mi mai aduc aminte daca pe vaporul lui Shafir […]