Spectatorii nostri si aplauzele lor isterice
- 11-10-2007
- Nr. 393
-
Elena VLADAREANU
- Actualitate
- 0 Comentarii
Nu mi-as dori sa fiu in pielea lui Razvan Penescu. Bun, sa zicem ca acum e vedeta, gestul lui a ajuns in mijlocul unei dezbateri, dar cu ce pret? Cu pretul platit lui Claudiu Bleont, raspunzindu-i la penibilul chestionar care a debutat cu „Ce studii ai mata?“. Si asta in fata unei sali pline. De nu stiu cite ori a trebuit sa raspund la aceasta intrebare, din motive similare, dar totusi in privat, si stiu cum e. Nu te simti umilit si plin de nervi decit dupa. La inceput raspunzi timid, intrebindu-te daca, oare, Facultatea de Litere iti da dreptul sa critici intr-un ziar un spectacol sau o carte. Desi cel care te supune unui astfel de interogatoriu nici o clipa nu s-a intrebat daca nu cumva merita sa fie criticat, nici prin cap nu i-a trecut ca poate exista si un alt punct de vedere. Nimic nu s-a putut strecura in convingerile lui pe linga ideea, grasa si fixa, ca ala care te critica sigur e un dobitoc, un incult, un analfabet, a carui capacitate de intelegere e cit un virf de ac. Sau nici atit. Si mai e ceva: atunci cind cistigi bani din arta sau atunci cind […]