Sporii

Si-a amintit imediat de ea. ii descoperise din intimplare numele pe afisul unui spectacol de opera. Turneu in orasul natal. Fusesera vecini, se jucasera impreuna, de cele mai multe ori doar ei doi, fiindca alti copii din vecini o necajeau deseori. Din cauza ochilor, din cauza acelui fel de a privi. La inceput rideau doar de ea, apoi au inceput sa rida si de el. Lui insa ii placusera intotdeauna ochii aceia meridionali. Din familia ei era singura care avea ochii acestia, parintii si ceilalti frati ii aveau de alta culoare, daca amintirea nu-l inseala. Sint zece ani de-atunci. I s-a parut, citindu-i numele in dimineata aceea, ca intotdeauna cautase numai si numai ochii acestia. Dimineata calda, primele zile de primavara; a intrat fara sa stea pe ginduri in prima florarie si i-a comandat un buchet de flori inca inainte de a sti daca mai gaseste bilete. O sa-i faca surpriza de-a o vizita in cabina dupa spectacol. Florile vor fi ajuns inaintea lui. E in cautarea ochilor ei. Avea sa-i regaseasca diseara. Cu un an in urma n-ar fi indraznit. Somerul, apoi muncitorul necalificat nu s-ar fi dus la opera. Nici comis-voiajorul cu pantofi scilciati care isi oferea marfa […]