Stările de dezagregare ale solidarităţii

Solidaritatea nu e doar un cuvînt pentru uzul propagandei, nici o opţiune individuală şi cu atît mai puţin o temă bifată de ultima ediţie a Festivalului Temps d’Images, încheiată cu săli arhipline, în ovaţiile publicului. Solidaritatea e soluţia pe care arta şi artiştii o sugerează societăţii civile, ca formă de responsabilizare şi asumare a istoriei recente, a alterităţii, a crizelor prezentului. Cu atît mai mult cu cît lipsa solidarităţii ne expune valurilor istoriei şi conduce la dezagregarea comunităţilor. Selecţia celei de-a VI-a ediţii a Festi – valului Temps d’Images grupează spectacolele artiştilor independenţi în trei categorii. O primă categorie foloseşte metodele teatrului documentar şi pune în discuţie istoria recentă şi temele prezentului. Încadrăm aici spectacoleleClear History (de Nicoleta Esinencu),Tipografic Majuscul (de Gianina Cărbunariu),Nu ne-am născut în locul potrivit (de Alice Monica Marinescu și David Schwartz), Punct triplu (de Bogdan Georgescu), Familia Offline (de Mihaela Michailov şi Radu Apostol) şi proiecţia filmelor documentare urmate de dezbatereaTrecut şi viitor. A se manevra cu grijă (Könczei Csilla) sau Odessa (Florin Iepan). A doua categorie de producţii explorează esteticile inovatoare, și aici regăsim mai ales propunerile dansatorilor coregrafi: Re:accumulation (de Ramona Nagabczynska, Polonia), O retrospectivă imaterială a Bienalei de la Veneţia (de Alexandra Pirici […]