Staruri, maeştri şi documentare

Deşi majoritatea proiecţiilor din cadrul festivalului au avut loc în noul şi modernul multiplex digital The Light, defecţiunile tehnice au fost la ordinea zilei, la fel ca şi întîrzierile faţă de programul anunţat. În plus, numărul spectatorilor din săli a fost din nou dezamăgitor, cu toate că filmele incluse în secţiunile competiţionale şi mai ales în programele paralele ar fi meritat mai multă atenţie din partea publicului bucureştean.   Cineastul-paparazzo şi fotbalistul-revoluţionar   Unul dintre cele două documentare din seara de deschidere a festivalului, intrat apoi şi în circuitul cinematografic autohton, a fost Maradona de Kusturica, lansat cu mare tam-tam la Cannes 2008. De ce un film despre un fotbalist într-un festival cu tematică politică? Pentru că acel fotbalist este Diego Armando Maradona, unul dintre cei mai celebri admiratori şi prieteni ai lui Fidel Castro. În opinia regizorului sîrb Emir Kusturica, dacă n-ar fi ales o carieră de fotbalist, argentinianul ar fi avut mare succes ca revoluţionar. Previzibil, filmul rezultat din întîlnirea acestor două personalităţi poate fi lesne respins pe motiv de ideologie retrogradă (stîngismul şi antiamericanismul au prins cu siguranţă la spectatorii francezi), însă este captivant ca „exerciţiu de admiraţie“ al unui mare cineast, aflat acum în postura unui […]