Statistica domnului Manolescu

  • Recomandă articolul
Istoria nu se scrie cu statistici. Un singur om poate uimi o întreagă lume – a se vedea acel tînăr care înfrunta tancurile în Piaţa Tien-An-Men, în 1989. Cîţi nu doreau căderea lui Ceauşescu? Statistic, toată populaţia, inclusiv activiştii, securiştii, „oamenii de bine“. Cîţi au înfruntat regimul comunist? Statistic, foarte puţini. Dar nu statistica interesează aici, ci opoziţia la un sistem. N-au fost mulţi cei care i-au spus NU lui Ceauşescu, dar ce putere aveau cei puţini, ce de instituţii, organe, organisme se mobilizau ca să-l combată pe cel „rătăcit“ de la crezurile comunismului. N-au fost mulţi cei care s-au opus lui Ion Iliescu în 1990, dar memoria acelui an va reţine revolta din Piaţa Universităţii, cum tot memoria acelor ani nu va putea trece peste faptul că o minoritate (studenţi şi manifestanţi din Piaţa Universităţii) a fost agresată de o majoritate violentă, incitată şi manevrată de structurile de putere din acea vreme. Faptul că se va rejudeca Dosarul Mineriadei este un gest firesc, victimele trebuie, cumva, să-şi găsească dreptatea, iar părinţii acelor tineri care protestau au dreptul să nu mai fie agresaţi prin omisiune, prin NUP-urile unei justiţii calpe şi ineficiente. Păstrînd proporţiile, remarcăm că de ceva vreme conducerea Uniunii […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.