Stigmatizarea criticii si discreditarea cinematografiei – de la protocronism la nostalgia punitiva

Scriind o istorie (critica) a filmului autohton, care s-a intimplat sa fie prima si e deocamdata singura, m-am descoperit, prin forta lucrurilor, intr-o postura deloc comoda in fata breslei. Ceea ce nu ma impiedica sa observ – drôle de situation – ca si viceversa e valabila, din pricina aceluiasi obiect editorial. Intreaga suflare filmologica s-a vazut penalizata – et pour cause – de conducerea prezidentiala a Uniunii Cineastilor, fara punere la vot in organismul statutar, cu anularea Premiului pentru critica din palmaresul premiilor bienale UCIN, intr-un moment de aflux al tipariturilor de varii specii in domeniu. Si culmea e ca, automat, insusi Biroul Asociatiei Criticilor de Film – desi cu mandatul expirat – a prefacut sanctiunea dictata de aparatul prezidential intr-un sever autoembargou, extins asupra tuturor aparitiilor editoriale si a prestatiilor de merit din cronica periodica, prin suprimarea distinctiei in cauza si din cadrul premiilor asociatiei. Vinovat de aceasta disproportionata “catastrofa