Strategia „nebunului“

Ca personaj literar, „nebunul“ (sau bufonul) e acela care, sub masca ratacirii sale, poate sa spuna, fara teama de a fi pedepsit, lucrurilor pe nume. Un „nebun“ e intotdeauna util la curtea unui principe, pentru ca reuseste, de multe ori, sa impiedice sau sa puna capat la timp derivei tiranice a suveranului. Ca toate lucrurile eficiente (de ce n-am include acest personaj in recuzita bunei guvernari?), nici institutia nebunului… nu mai e ce era odata. Asistam zilele acestea – de fapt, de citeva luni bune – la modificarea ei, in sens si in substanta. „Nebunul“ nu mai este singura minte limpede, singurul sfetnic dezinteresat si intelept al principelui, ci mai degraba cel care, sub pavaza unei „neinfrinari“ recunoscute in limbajul si in afirmatiile sale, provoaca mai multa nedumerire sau zimbete pline de inteles, livreaza opiniei publice acele pozitii ale partidului de guvernamint, prea intolerabile pentru a fi verbalizate de „oamenii seriosi“ ai partidului. Asa ca, voit sau nu, PSD si-a confectionat un purtator de cuvint specializat in transmiterea numai a acelor mesaje de nepronuntat. O amintire de nesters a lasat, in acest sens, stinjenitorul episod de la jumatatea lunii august, cind Dan Matei Agathon – caci despre el este vorba […]