Sub fascinaţia lui Tocqueville

Prin extraordinara amabilitate a domnului Toma Pavel, în toamna anului trecut mi-au parvenit 17 scrisori primite de domnia sa de la N. Steinhardt, din perioada 1969-1972, adică din perioada imediat următoare plecării (în 1969) la Paris a lui Toma Pavel (ajutat fiind de bunica sa maternă, de o instituţie de binefacere catolică şi de o bursă acordată de Gabriel Marcel), a pregătirii şi susţinerii (în 1971) a doctoratului la École des Hautes Études en Sciences Sociales, sub conducerea lui A.J. Greimas, şi din primii ani ai stabilirii sale în Canada (unde, în iunie 1970, ajunsese – tot cu ajutorul lui Greimas – ca lector la Departamentul de Lingvistică al Universităţii din Ottawa). Cum protagoniştii dialogului epistolar nu mai au nevoie de nici o prezentare, mă voi limita să amintesc succint cititorilor cîteva date ale relaţiei dintre ei. După cum se ştie, N.Steinhardt era prieten din tinereţe cu părinţii lui Toma Pavel, în special cu Amelia Pavel, iar Doru Pavel a fost avocatul apărării pentru N. Steinhardt în procesul Noica-Pillat. În Jurnalul fericirii este consemnat, printre altele, episodul vizitei pe care Steinhardt o face familiei Pavel în ziua de 1 ianuarie 1960, adică în răstimpul dintre prima convocare a sa la Securitate, unde […]